Caietele MASCA – #2 MASCA – despre mască cu Cristian Pepino

 

Cea mai veche formă de teatru din lume, datând din secolul al 14-lea, Noh își derivă numele din cuvântul japonez folosit pentru a denumi „abilitatea” sau „talentul”. Noh este o formă de dramă muzica- DICȚIONAR DE TERMENI martie 2017 lă incluzând cinci piese scurte cu interstiții comice între ele. Poveștile sunt preluate din literatura tradițională, implicând adesea ființe supranaturale transformate în ființe umane. Noh include în arsenalul său măști spectaculoase, costume și variate obiecte într-un spectacol bazat pe dans, pentru care e nevoie de actori și muzicieni extrem de bine antrenați.

… masca produce transformarea cuiva în altcineva. În riturile magico-religioase străvechi, ea era un receptacol pentru spiritele celor morți, ale strămoșilor. Asta e credința, spre exemplu, în teatrul Noh (teatru tradițional japonez care păstrează până astăzi esența ritualică a teatrului de esență budistă, actorii având o funcție intermediară între Cer și oameni – n.r.), unde se consideră că jocul actorului reprezintă momentul încarnării unui suflet în trupul actorului, cu ajutorul măștii. Cu totul alt rol are expresia plastică a caracterului unui personaj, mai ales în teatrul de păpuși, unde masca și capul păpușii se confundă. Paul Claudel, observând această asemănare, spunea că reprezentarea plastică a unui caracter e, în acest caz, esențială. Acolo unde chipul uman are niște limite, această adăugire artificială a sa le depășește, accentuând anumite trăsături. ( articol din Caietele MASCA#2 – MASCA – Interviu cu Cristian Pepino – Prin Masca,actorul se eliberează de sine însuși.

Caietele Masca #2-MASCA

CAIETELE MASCA #2/ Martie 2017
Editor: Cristina Modreanu
Concept grafic și tehnoredactare: Maria Draghici
Traducere: Ioana Visalon
Proiect editorial inițiat de: Anca Florea

 

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Caietele MASCA #1 – Outdoor: Teatru în sală, teatru în stradă și teatru de stradă

 

De-a lungul istoriei sale cunoscute sau recunoscute, în funcție de gradul de dezvoltare al fiecărei civilizații și, mai ales în funcție de propria sa evoluție, de frământările din sânul său, de etapele de evoluție sau involuție pe care le-a cunoscut, teatrul și-a definit o relație specială cu spațiul…

Într-o societate restrictivă, în care regulile societății erau dictate mai ales prin intermediul preceptelor bisericii, precum Evul Mediu, apare ca firesc faptul că, la un moment dat, teatrul s-a regăsit din nou în stradă în manifestări de amploare, adesea pe durata câtorva zile, cu spectacole care foloseau texte de câteva mii de versuri și o distribuție amplă de zeci și chiar sute de actori și figuranți.

Renașterea avea să determine, cel puțin în Italia, apariția unuia dintre cele mai strălucitoare fenomene teatrale, unicat în milenara existență a teatrului universal, Commedia dell`arte, strâns legată de spațiul liber, de piața publică, de o relație cu totul specială cu un public căruia teatrul academic al aceleiași perioade nu-i putea oferi nimic.

Secolul XX avea să marcheze existența unui adevărat curent teatral, având în centrul filozofiei sale reteatralizarea teatrului prin întoarcerea sa către Commedia dell`arte și, începând cu anii ‘70, prin redescoperirea spațiului stradal, neconvențional și încercarea chiar a definirii unor reguli, a unui program estetic pentru o formă de exprimare teatrală care își reclama o existența diferită de cea a teatrului așa zis clasic.Curios este că toate formele de expresie teatrală care s-au aflat de-a lungul
timpului în stradă sau în spații neconvenționale, în fața unui public mai mult sau mai puțin avizat au tins relativ repede să se instituționalizeze, să intre în sală din motive oarecum asemănătoare, legate mai ales de nevoia de a transmite mesajele mult mai ușor și mai direct unui public care știe pentru ce vine la teatru și apoi din motive financiare, în aer liber fiind imposibil să se perceapă o remunerație pentru creația artistică, în contextul în care trupele nu cunoșteau o stipendiere din partea societății

În față teatrului european și american al celei de a doua jumătăți a secolului XX, strada a funcționat întotdeauna ca un adevărat miraj, a exercitat o atracție căreia nu i-a rezistat aproape nimeni și ne găsim în față unei triple modalități de a prezenta spectacolele și de a le realiza: teatrul în sală, teatrul în stradă și teatrul de stradă. ( fragment din Caietele MASCA #1 -TEATRUL ȘI CETATEA)

Publicația ,,Caietele MASCA #1 – OUTDOOR, editată de criticul de teatru Cristina Modreanu, în conceptul grafic al Mariei Drăghici  se poate citi, integral, AICI

 

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

În weekend fă-ți rezervare la #teatru

Weekend cu teatru! Alege să ai un sfârșit de săptămână special.

Sâmbătă,10 februarie, ora 19.00 vă invităm la spectacolul YVONNE – un spectacol care emoționează la modul afectiv și în plan intelectual deopotrivă.

Duminică,11 februarie, ora 19.00CASA CU NEBUNI, după romanul ,,Maidanul cu dragoste,, de G.M.Zamfirescu

Rezervări:  0733.048.516/ 021.430.50.55 / 021.430.50.69

Bilete ONLINE http://www.masca.ro/teatru/bilete-2/

Fotografia postată de Teatrul Masca Malaimare.

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Caietele Masca -#1 Outdoor – Între ieri și azi, aventura teatrului de stradă…

Caietele Masca #1 OUTDOOR a avut ca temă teatrul de stradă. Printre cei care au spus DA provocării Cristinei Modreanu, editorul acestor publicații, acest număr prezintă articole semnate de Silviu Purcărete, Mihai Mălaimare, Marina Roman, Lucian Giurchescu, Floriane Gaber, Olivia Nițiș, Florentina Bratfanof, Ioana Gonțea ș.a.

CAIETELE MASCA # 1 OUTDOOR pot fi citite și pe site-ul nostru.

… momentul 1989 a marcat o nouă schimbare de regim politic după mai bine de 40 de ani – puțin la scara istoriei, enorm la scara individului. Ceea ce se observă în teatrul anilor de imediat după Revoluție este încercarea instinctivă de recuperare a diverselor experiențe legate de spațiul teatral care nu fuseseră făcute la timpul lor. Silviu Purcărete cu spectacolele sale în amfiteatrul din Constanța acoperea ”zona” amfiteatrelor grecești, Victor Ioan Frunză cu Trupa pe butoaie, un proiect susținut de UNITER, reamintea epoca teatrului medieval, cu reprezentațiile sale în aer liber, în piețele cele mai aglomerate, iar Teatrul Masca fondat de Mihai Mălaimare refăcea aventura companiilor de teatru europene care puneau bazele teatrului de stradă după 1968, ca o continuare a manifestelor acelor zile (Silviu Purcărete și Mihai Mălaimare povestesc în paginile acestui prim număr despre ceea ce i-a atras în stradă).
Noua publicație Caietele Masca își propune să dea o structură teoretică parcursului creator legat de spațiul de joc fabulos care este strada (sau natura, ”aerul liber”, cum îi spune Lucian Giurchescu într-un articol pledoarie pe care îl retipărim după 50 de ani, uimiți de actualitatea lui) – o aventură începută în zorii omenirii și continuată pe parcursul evoluției acesteia – de cele mai multe ori legată de momente istorice anume, cum a fost în cazul României schimbarea de regim din 1990.
Încercările de construire a unei noi estetici au nevoie de acest tip de suport pentru a fi coerente și consemnabile în timp. E nevoie de o punere într-un context mai larg, european și mondial, a experienței locale a teatrului de stradă, aflat, în special datorită eforturilor Teatrului Masca, în continuă evoluție și transformare. Destinate în principal profesioniștilor scenei – creatori de teatru, studenți, profesori – dar și publicului pasionat de teatru, Caietele Masca își propun să însoțească, prin apariții trimestriale, parcursul teatrului de stradă, evocând în același timp și reperele din trecut, fără de care pașii următori nu sunt posibili.
Între ieri și azi, aventura teatrului de stradă, în contextul artelor străzii, rămâne fascinantă și demnă de a fi (re)povestită.

Cristina Modreanu

Caietele MASCA #1 Outdoor – Argument pentru o nouă publicație-Caietele Masca

….De-a lungul istoriei sale cunoscute sau recunoscute, în funcție de gradul de dezvoltare al fiecărei civilizații și, mai ales în funcție de propria sa evoluție, de frământările din sânul său, de etapele de evoluție sau involuție pe care le-a cunoscut, teatrul și-a definit o relație specială cu spațiul.
Într-o societate a dezbaterii, a dialogului, a rezolvării democratice a tuturor frământărilor sociale precum aceea a Greciei antice, spre exemplu, este firesc să găsim teatrul în stradă, sub cerul liber chiar și atunci când, după misteriile dedicate lui Dionisos s-a retras în structura cunoscută a amfiteatrelor mai mari sau mai mici funcție de capacitatea fiecărui polis de a le umple, de a le folosi. Amfiteatrul este tot un fel de sală, avea locuri bine definite, existau reguli ale funcționării pentru actori cât și pentru spectatori, dar, desigur, a asista la un spectacol și a simți totodată adierea vântului este ceva cu totul special. Ar mai trebui remarcat că teatrul antic și-a asumat un rol social fundamental, încerca să răspundă marilor întrebări ale umanității, încerca să ofere soluții de supraviețuire într-o lume dominată de nebuloasa constituită de teribila conjurație zei – destin.
Într-o societate restrictivă, în care regulile societății erau dictate mai ales prin intermediul preceptelor bisericii, precum Evul Mediu, apare ca firesc faptul că, la un moment dat, teatrul s-a regăsit din nou în stradă în manifestări de amploare, adesea pe durata câtorva zile, cu spectacole care foloseau texte de câteva mii de versuri și o distribuție amplă de zeci și chiar sute de actori și figuranți.
Renașterea avea să determine, cel puțin în Italia, apariția unuia dintre cele mai strălucitoare fenomene teatrale, unicat în milenara existență a teatrului universal, Commedia dell`arte, strâns legată de spațiul liber, de piața publică, de o relație cu totul specială cu un public căruia teatrul academic al aceleiași perioade nu-i putea oferi nimic.
Secolul XX avea să marcheze existența unui adevărat curent teatral, având în centrul filozofiei sale reteatralizarea teatrului prin întoarcerea sa către Commedia dell`arte și, începând cu anii ‘70, prin redescoperirea spațiului stradal, neconvențional și încercarea chiar a definirii unor reguli, a unui program estetic pentru o formă de exprimare teatrală care își reclama o existența diferită de cea a teatrului așa zis clasic.

Mihai Mălaimare

Caietele MASCA #1 OUTDOOR- Teatru în sală, teatru în stradă și teatru de stradă

 

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Program -teatru în weekend

 

Sâmbătă, 3 februarie, ora 19.00 –  CASA CU NEBUNI

Cristina Panait - Sultana

Duminică, 4 februarie, ora 19.00 –YVONNE

Fotografia postată de Teatrul Masca Malaimare. Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoaneEste posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane

Ofertele Stagiunii 2017-2018

– ofertă pensionari, studenți și elevi (peste 16 ani) –  17,5 lei

– GAȘCA LA MASCA – vino cu gașca la Masca și beneficiezi de super oferta 4+1 

Pentru a beneficia de oferta prezentată mai sus biletele trebuie achiziţionate DIRECT DE LA CASA DE BILETE.

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Caietele Masca – Argument

Grafica Caiete Masca

CAIETELE MASCA înseamnă un proiect editorial inițiat de Teatrul Masca, cu prima apariție în decembrie 2016.

Este vorba de o publicație trimestrială, adresată profesioniștilor din lumea teatrului și care abordează teme fundamentale din teatrul de stradă și nonverbal, prin intermediul unor interviuri, articole și texte documentar.

Fiecare număr propune o temă principală de studiu, astfel că cele 5 ediții apărute până în prezent tratează:

#1 – OUTDOOR

#2 – MASCA

#3 – STATUI VIVANTE

#4 – MARIONETE

#5 – MUZICA DE TEATRU

Avându-o pe Cristina Modreanu editor, Caietele Masca prezintă articole semnate de Mihai Mălaimare, Silviu Purcărete, Marina Roman, Liviu Ciulei, Cristian Pepino, MiklosBacs ș.a.

Noua publicație Caietele Masca își propune să dea o structură teoretică parcursului creator legat de spațiul de joc fabulos care este strada […] o aventură începută în zorii omenirii și continuată pe parcursul evoluției acesteia – de cele mai multe ori legată de momente istorice anume, cum a fost în cazul României schimbarea de regim din 1990. Încercările de construire a unei noi estetici au nevoie de acest tip de suport pentru a fi coerente și consumabile în timp. E nevoie de o punere într-un context mai larg, european și mondial, a experienței locale a teatrului de stradă, aflat, în special datorită eforturilor Teatrului Masca, în continuă evoluție și transofrmare. (Cristina Modreanu, Caietele Masca #1, Argument pentru o nouă publicație)

În perioada următoare vom iniția o serie de postări în care vom împărtăși fragmente de studii, articole și interviuri din Caietele Masca, pentru că scopul final al acestei publicații este tocmai de a fundamenta, de a conceptualiza dar și de a împărtăși experiența teatrului de stradă așa cum așa cum am decriptat-o noi la Masca, în contextul acestei viziuni de exprimare teatrală la nivel mondial.

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Reminder! În atenția Bloggerilor

Dorești să vezi un spectacol de teatru? îți reamintim de campaniei noastră permanentă:  dacă esti BLOGGER și iubești teatrul, Teatrul Masca îți  oferă 2 invitații de două locuri la spectacolele din stagiunea curentă.


Înscrie-te ACUM și primești invitația pentru unul din spectacolele din acest weekend. Tu alegi spectacolul!
Ce jucăm? Sâmbătă,3 februarie, ora 19.00- CASA CU NEBUNI
                   Duminică,4 februarie, ora 19.00- YVONNE
Notă! lasă în comentariu numele și linkul blogului
 

3 comentarii

Din categoria Fără categorie