Actoria este o oglindă

,,Viaţa de actor este o viaţă foarte complexă, treci prin foarte multe stări şi trăiri la fiecare spectacol…..Pentru mine teatrul înseamnă o eliberare,,

 

378396_211432698926917_573464437_n

Cine este Cristina Panait? De ce ai ales să iei calea actoriei, ce iți place să faci când nu repeți pentru un rol?

Am știut că vreau să fac actorie în momentul în care o actriță mi-a arătat un moment din spectacolul ei cu clovni. Am privit cu o curiozitate și un interes pe care nu le simțisem pentru niciun alt domeniu. Sincer, aș fi vrut din tot sufletul să prelungesc acel moment magic. În aceeași seară i-am spus mamei că vreau să aud gongul de început de spectacol din spatele cortinei, iar nimic nu o să mă împiedice să fac asta: „Vreau să fac teatru!  Dacă nu vrei să vii cu mine, mă duc singură!” Mama mi-a zâmbit și mi-a acordat toată încrederea. Ea este în continuare cel mai mare susținător al meu.

Mă dedic teatrului cea mai mare parte din timp. Am o imaginație foarte bogată și mă joc cu gândurile în timpul meu liber. Atunci când nu repet pentru un rol încerc să fiu „om mare”. Îmi place să gătesc.

Dintre toți oamenii cu care ai avut contact în lumea actoriei (profesori, regizori, actori s.a) despre care poți spune că te-a influențat cel mai mult și de ce?

Sunt multe persoane care m-au influențat. În prima etapă am avut profesori care m-au îndrumat, mi-au dat primele repere actoricești și au fost alături de mine. A doua etapă începe cu toată încrederea pe care am primit-o din partea domnului Mălaimare și șansa de a juca alături de actorii teatrului față de care am un respect enorm.

Șansa pe care am avut-o eu este unică și nu pot decât să le mulțumesc persoanelor care au fost alături de mine.

Dacă ai fi să asemeni actoria cu ceva, ce ar fi?

Actoria este o oglindă. Fiecare om care vine să vadă un spectacol poate găsi asemănări destul de puternice între sentimentele lui și sentimentele personajelor care își spun povestea.

 Ce înseamnă teatrul pentru tine?

Pentru mine teatrul înseamnă o eliberare. Când repet sau joc un spectacol mă detașez cumva de realitate și intru în altă dimensiune. Acolo unde problemele se rezolvă și sentimentele sunt sincere.

 Ce anume te ajută în construirea unui rol, cum îl creezi? Prepoderent rațiune sau preponderent simțire?

Îmi place să îmi creez o poveste amănunțită a personajului. Iar pentru a-l crea mă folosesc atât de rațiune, cât și de simțire. Asta pentru că avem nevoie de rațiune pentru a creiona povestea personajului, apoi simțirea dă viață acestuia.

Pentru un actor, trupul este propriul instrument și trebuie să și-l păstreze ca atare. Cum ai grijă de acest „instrument de lucru”?

Eu lucrez în ideea dură, dar uneori folositoare: „Dacă nu doare înseamnă că nu fac bine”. Mi-am testat limitele de multe ori pentru a reusi să fac anumite lucruri. Iubesc dansul așa că încerc să modelez defectele trupului meu prin dans. Mișcarea prin dans face bine nu doar trupului, ci și sufletului.

 

Lasă un comentariu

Filed under Fără categorie

1 Decembrie la Masca

 

Joi, 1 decembrie, Teatrul Masca vă invită în sala din Bdul. Uverturii pentru a sărbători împreună Ziua Națională a României .

Ca un teatru implicat în viața cetății, așa cum am dovedit-o de 26 de ani, vom sărbători din nou alături de spectatorii noștri Ziua Națională a României. Vă așteptăm joi la o nouă întâlnire inedită cu trupa teatrului nostru!

De la ora 19.00 publicul va putea urmări spectacolul ,,NASTASIA,, un spectacol inspirat din scrierile lui G.M Zamfirescu. Spectacolul surprinde viața colorată a mahalalei bucureștene din anii  ’30 cu personaje pitorești și destine teribile marcate de dragoste și moarte. Din tabloul emoționant al suburbiilor se desprinde visul Nastasiei  dominat de conflicte puternice, realism brutal și aspirații.

Biletele pot fi achiziționate ONLINE ( de pe site-ul nostru) sau de la casa de bilete a teatrului.

Lasă un comentariu

Filed under Fără categorie

Lăsați-vă toate grijile că nu e timp, că nu sunt bani și veniți să zâmbiți și să vă delectați eliberându-vă cu noi, prin noi.

M-am născut într-o familie numeroasă,  având trei băieți probabil că a zis să aducă pe lume o fată și să nu rămână soacră cu „trei nurori”. Încă din copilărie am făcut sport de performanță: scrima, un sport care conturează caracterul aș spune. M-au preocupat deopotrivă desenul și sculptura, iar treptat mi-am descoperit pasiunea pentru citit. Am descoperit o lume nouă și am început să visez, am simțit o puternică dorință de a evolua constant și de a trăi prin intermediul acelui imaginar descoperit prin fiecare lectură. Cred că procesul și dorința de a deveni actriță fac de fapt parte dintr-un destin pe care l-am descoperit pe parcurs. La început nu am vrut să ies în evidență și astfel, în clasa a 11-a, am cunoscut un domn păpușar care, în Casa de Cultură „Mihai Eminescu”, juca spectacole pentru copii. Am intrat în trupa dansului apoi am dat la UNATC „I. L. Caragiale” și am absolvit facultatea Secția Păpuși-Marionete. Am jucat în case de cultură, în asociații pentru copii defavorizați și bolnavi, pe scena Teatrului Țăndărică, la fostul Teatru Rapsodia și, din 2005 am venit la Teatrul Masca și în prezent joc aici.

46685_127369633977896_5228255_n

 Ai început ca actori de păpuși…

Un actor capabil să manipuleze toate sistemele de păpuși și marionete trebuie să posede cu desăvârșire arta actorului dramatic. Acesta este principiul de bază în care cred. Personal, am ales să mă îndrept către teatrul dramatic pentru a mă dezvolta și pentru a-mi descoperi noi mijloace de expresie corporală, conflict și acțiune scenică.

Personajul care aș bea o cafea plină de întrebări

Sunt multe personaje pe care le-aș invita la o cafea, iar cu multe dintre ele aș comunica din priviri. Dar dacă ar fi să aleg doar unul, acela ar fi Puck, din Visul unei nopți de vară de William Shakespeare. „Spiridușul” vesel, deși numele derivă din puca însemnând diavol. E personajul care aranjează și slujește cum crede el de cuviință, iar eu îl percep ca o provocare: pe de o parte l-aș juca pe scenă, pe de altă parte aș vrea să-l joc și ca păpușar.

Spune-ne câteva cuvinte despre actorie și despre talent.

Te naști cu talent, dar ai de parcurs în viață un proces de evoluție, de dezvoltare, un proces pe care îl faci doar crezând în propriile puteri și abilități. Calitățile actorului țin de o disciplină și o igienă a meseriei și e nevoie de mult auto-control. Actorul trebuie să fie sincer, să aibă o minte trează și discernământ. Un actor nu trebuie să se plictisească, în momentul în care ești comod și multumit atunci evoluția ca artist încetinește, se oprește. Actorul devine mediocru și formal, iar spectatorul simte distanțarea față de întreaga reprezentație poate. În final, actul artistului își pierde credibilitatea. Îmi vine în minte acum o expresie a lui Peter Brook în franceză „Le diable c’est l’ennui” – „Diavolul e plictiseala”. De aici mergi doar în jos și nu mai poți urca. Educația, facultatea adică, e importantă pentru că întâlnești mentori ,  cunoști o sumedenie de profesori, artiști, dar trebuie să fii dispus să înveți de la toți aceștia. Profesorul te ajută să înveți să-ți faci tu un drum inițial, dar de tine depinde calea pe care o urmezi. Cred că ține de dorință, curiozitate, dragoste de meserie și de o dedicare neobosită față de pasiunea de a fi actor.

Ai un mesaj pentru public?

Hai la teatru! Lăsați-vă toate grijile că nu e timp, că nu sunt bani și veniți să zâmbiți și să vă delectați eliberându-vă cu noi, prin noi. Un teatrul altfel pe care îl găsiți doar la unicul Teatru Masca.

Lasă un comentariu

Filed under Fără categorie

Grăbiți-vă: doar 20 locuri mai sunt disponibile

Dragii noștri, grăbiți-vă: doar 20 locuri mai sunt disponibile la spectacolul din  27 noiembrie,, NASTASIA,,. 

Bucureștiul este plin de evenimente, trebuie doar să îți dorești să ieși din casă. Pentru iubitorii de teatru, vă spunem doar să vă grăbiți pentru a prinde bilete🙂

 

Lasă un comentariu

Filed under Fără categorie

Alina ,, după fiecare porție de artă s-ar putea să vezi lucrurile altfel,,

„…am rămas uimită de ceea ce se întâmpla acolo. Am văzut o largă paletă de exprimare artistică, lucrată mult, profesionist, cu secvențe din toate: actorie, muzică, dans, jonglerii ș.a.”

alina

Alina Bondoc este absolventă a Universității de Arte „George Enescu” Iași, specializarea Muzicologie, actualmente doctorand, anul III și masterand la Universitatea „Hyperion” București, secția „Arta actorului”. A urmat cursuri de Canto clasic cu soprana Mariana Nicolesco și un curs de Management cultural cu Ioan Holender. Totodată, desfășoară activitate didactică în sfera învățământului preuniversitar, începând cu anul 2011. Colaborarea cu Teatrul Masca a început în 2016.

Ne poți spune câteva cuvinte despre tine? De unde vine pasiunea pentru actorie?

Este poate, cel mai greu răspuns. Pentru că aș putea să mă refer la partea de studii, pregătire profesională, însă atunci când ajungem să vorbim cu adevărat despre noi, cine suntem, se poate să întârziem în căutarea unui răspuns complet. Așadar, pentru a puncta obiectiv, voi spune că am absolvit studii universitare în domeniul muzical, la Universitatea de Arte George Enescu Iași, în orașul natal și locul care mi-a dăruit primele orizonturi artistice și culturale.

În dorința de a-mi contura un traiect în domeniul artistic și a avea conexiune cu actul scenic creator, am ales să îmi îndrept pașii către București. Aici, pe lângă bucuria de a educa tinerele generații în cunoașterea muzicii, în calitate de profesor în mediul preuniversitar, am primit șansa de a-mi descoperi capacitățile în actorie.

Prima experiență de acest tip a fost întâlnirea cu personajul numit: Cântăreața de operă.

Voi spune doar că a fost o experiență extraordinară iar la acest fapt au avut rol definitoriu îndrumările oferite de domnul Mihai Mălaimare, în coordonarea regizorală a momentului de statuie vivanta, cât și cursurile de tehnică și antrenament specializat, realizate de actorul Eugeniu Fetescu.

Închei prin a spune că nu am schimbat registrul, ci am mers mai departe, dincolo de sunet și cuvânt, către frecvențele ce nu de puține ori ne depășesc câmpul audibil, pornind din lumea muzicii, către actorie. Cine știe? Poate că lecturile personale, care adesea au depășit spațiul artei sonore sau beletristicii, au creat un culoar, o linie de destin pe care m-am aflat din mers, după o chemare din alte dimensiuni.

Așadar, nu am făcut referire la „pasiune”, ci la o căutare lăuntrică și la ceea ce cred că este un mod de a fi, de a exista.

Cum este viața pentru un tânăr actor în România?

Un om care trăiește și „se hrănește” cu oricare dintre arte, în spațiul actual românesc, are de întâmpinat certe dificultăți. Nu ar avea rost să le numesc. Le cunoaștem… Însă ținând cont de tezaurul istoric oferit de generații la rând, ne putem preocupa mai mult de propria perfecționare, de dorința publicului, accentuarea valorilor și de rolul artei în viața fiecăruia.

Altfel spus, viața pentru un tânăr actor este o căutare continuă și trebuie susținută de comunicarea cu publicul: în sala de spectacol, prin mijloacele mass-media dar și prin comunicarea directă, de la om la om.

De ce ai ales să lucrezi la Teatrul Masca?

Teatrul Masca a fost pe lista de teatre din București, pe care le-am vizitat, într-un tur de spectacole, văzute în timp record, în primul an de locuit în capitală. Îmi amintesc de acel moment pentru că, vă recunosc cu toată sinceritatea, am rămas uimită de ceea ce se întâmpla acolo. Am văzut o largă paletă de exprimare artistică, lucrată mult, profesionist, cu secvențe din toate: actorie, muzică, dans, jonglerii ș.a.

Am fost acel spectator care pleacă acasă cu bucuria că a zărit o oază creatoare.

Timpul mi-a așezat pașii către Teatrul Masca printr-o întâmplare stranie, pe care o voi relata cu o proximă ocazie.Poate că totul e alegere, însă e o alegere bilaterală, care ne depășește înțelegerea și puterea, chiar dacă am crede că doar noi alegem.

Cum crezi că se formează gustul tinerilor pentru teatru – nu pentru actorie, ci pentru a aprecia un spectacol, ca spectator?

Pentru a aprecia, mai întâi trebuie să cunoști, să îți creezi o scară de valori, coordonate istorice și culturale.

Dacă nu există o sete de cunoaștere și contact viu cu artele spectacolului, cred că trebuie să venim în întâmpinarea tinerelor generații, într-un mix de clasic și modern, prin proiecte interactive, care să le trezească interesul pentru artă în general și pentru teatru, în particular.

Se poate, dar este vorba despre un demers fără întreruperi, în pas cu evoluția tehnologică.

Există laturi ale tale neexperimentate încă artistic?

Desigur. Cred că mereu va rămâne ceva de experimentat și numai așa pot evolua, pentru a fi cu adevărat un făuritor de artă, în diversele ei forme de manifestare.

Ce mesaj dorești să adresezi publicului?

Iubite prieten, vreau să te invit la teatru. Poate îmi vei spune că timpul nu îți permite întotdeauna, dispoziția si grijile, însă după fiecare porție de artă s-ar putea să vezi lucrurile altfel. S-ar putea să te regăsești pe tine și știi… meriți (!) și numai tu poți să-ți oferi această bucurie. Ne vedem la teatru.

 

Lasă un comentariu

Filed under Fără categorie

Astăzi vorbim cu …Maria Panainte

„Veniți la teatru să vă bucurați sufletele. Veți râde, veți plâge și veți pleca acasă cu o energie frumoasă!”

Maria Panainte este o tânără actriță aflată la început de drum în lumea teatrului. Ea a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 2012. În spectacolul Nastasia va juca rolul Paraschivei.

13962989_1319259511417400_4811345850706297864_o

Când ai luat prima dată contact cu domeniul artistic şi cum s-a născut interesul tău pentru actorie?

Nu știu cum s-a născut, dar de mică am tot repetat cu toată convingerea că vreau să fiu actriță la București până a început și mama să mă ia în serios și a găsit într-o scoală opționale de actorie la un nivel foarte amatoricesc. La facultate am avut primul contact real cu teatrul.

Care sunt șansele pe care crezi că ți le oferă Gala Tânărului Actor?

Șansa de a-ți testa limitele și fricile, de a realiza unde mai ai de lucrat și de a cunoaște și a fi cunoscut de oamenii din acest domeniu. Anul acesta am făcut niște workshopuri foarte interesante cu Ada Milea și Andreea Gavriliu.

Ce mesaj ai pentru spectatorii Teatrului Masca?

Veniți la teatru să vă bucurați sufletele. Veți râde, veți plâge și veți pleca acasă cu o energie frumoasă!

Lasă un comentariu

Filed under Fără categorie

Amalia Popa- teatrul este viață

„Teatrul nu numai că este foarte important în viaţă, dar înseamnă viaţa însăşi”, spunea Lev Dodin. Cu alte cuvinte, teatrul e viaţă.

 S-a născut pe 14 februarie 1994 în Roman, jud. Neamț. A absolvit Colegiul Național „Roman Vodă” și a făcut parte din Trupa de teatru Gong din Roman încă de la 13 ani. În prezent este actriță la Teatrul Masca.

amalia

Cine este Amalia Popa?

Se spune că suntem suma oamenilor care trec prin viaţa noastră şi a experienţelor pe care le acumulăm. Însă, de multe ori, ne lipseşte conotaţia autenticităţii. Tindem să devenim, să ne depăşim condiţia, să fim o fiinţă completă şi originală, fără disimulări. Muncim la acest ideal întreaga viaţă. Şi constatăm că suntem cineva ce încearcă să ajungă mereu într-un punct, de fiecare dată altul, şi mai îndepărtat decât primul, precum Sisif în veşnica lui trudă cu bolovanul.

 Personal, sunt o proiecţie în viitor a ceea ce visam cu câţiva ani în urmă şi, în acelaşi timp, mereu în căutare de mai mult. Aşadar, sunt un om ca toţi ceilalţi. Unii ar spune despre mine că sunt un vulcan gata să erupă, alţii că sunt sensibilă şi copilăroasă. Probabil că am câte puţin din ambele. Tot ce ştiu e că sunt complet hotărâtă să fac ceea ce-mi place şi să pun mereu o bucăţică de suflet.

De ce ai ales să lucrezi la Teatrul Masca?

Teatrul Masca a fost pentru mine primul teatru din Bucureşti cu care am luat contact, unde am facut şcoala şi m-am dezvoltat ca actriţă. I-am avut ca profesori pe domnul Mihai Mălaimare şi doamna Anamaria Pîslaru, doi oameni minunaţi care au contribuit enorm în formarea mea. După terminarea facultăţii, am fost mai mult decât onorată să fiu primită în trupa Teatrului Masca, din care fac acum parte.

Care sunt lucrurile pe care actoria te-a ajutat să le înveți despre tine, la un nivel personal?

Actoria te obligă să ai deprinderi. Lucrezi în permanenţă cu tine însuţi. De dimineaţa până seara. Corpul devinde instrumentul tău de lucru; pentru a „suna” frumos, trebuie să-l acordezi mereu. Şi pe lângă tot ce înseamnă muncă fizică, eşti într-o continuă dezvoltare intelectuală. „Actorul trebuie să fie precum un burete care să absoarbă tot ce e în jurul lui”, ne spunea odată domnul Mălaimare. Citim orice ne pică în mână, vedem spectacole de teatru, concerte, vernisaje, ascultăm muzică, vizităm muzee, ne uităm la cât mai multe filme, facem orice pentru a ne îmbogăţi cunoştinţele. E ca o vânătoare de comori pe care o efectuezi zilnic, neobosit. Şi e atât de frumos!

Care este cel mai drag proiect al tău, de până acum? Ai putea spune că ai unul de suflet, care te-a trecut prin toate stările și ți-a testat limitele?

Un proiect foarte drag mie a fost „Veşnicie provizorie„, de Valeriu Butulescu, în regia doamnei Cătălina Bostan, spectacol cu care am participat la mai multe festivaluri naţionale, câştigând numeroase premii, dar mai ales experienţă. Rupeam câte puţin din mine la fiecare reprezentaţie.

Cât mai pe scurt, ce înseamnă teatrul pentru tine?

„Teatrul nu numai că este foarte important în viaţă, dar înseamnă viaţa însăşi”, spunea Lev Dodin. Cu alte cuvinte, teatrul e viaţă. Şi e totul. Mi-am ales cea mai frumoasă meserie din lume pentru că eşti nimic, şi în acelaşi timp, totul.

În ce proiecte ești implicată în prezent?

În prezent mă împrietenesc din ce în ce mai mult cu Niculina, personajul pe care îl interpretez în spectacolul „Nastasia„, cel mai nou proiect al Teatrului Masca. Fetiţa asta nu mă lasă să dorm nopţile. Cred că până la premieră vom ajunge de nedespărţit.

Lasă un comentariu

Filed under Fără categorie