Teatrul are o viaţă bogată, care sfidează spaţiul şi timpul.Faceţi loc teatrului!

wtd_logo_green

În fiecare an, 27 martie înseamnă Ziua Mondială a Teatrului. În acest an, Mesajul Internațional a fost redactat de Isabelle Anne Madeleine Huppert. Actriţa a apărut în peste 100 de filme şi producţii ale televiziunii, încă din 1971. A debutat pe scenele Londrei, cu rolul principal în Maria Stuart (1996), iar la  New York, în Psihoză 4 :48 (2005). Revine la New York, în 2009, pentru Quartett de  Heiner Müller, iar în 2014, joacă la Sidney Theatre Company în Cameristele de Jean Genet. A câştigat premiul „Cea mai bună actriţă” de două ori, pentru Violette Noziere (1978) şi La pianiste (2001). Este cea mai nominalizată actriţă la premiile  Cesar, având 16 nominalizări. A câştigat premiul Cesar pentru „Cea mai bună actriţă” de două ori, pentru La Ceremonie (1996) şi Elle (2016). Isabelle Huppert este şi  actriţa cea mai nominalizată pentru Premiul Molière, cu 7 nominalizări.

O zi, adică 24 de ore, care încep în zona teatrului Nō şi Bunraku, trec prin opera în stil Beijing şi prin Kathakali, fac popas între Grecia şi Scandinavia, între Eschil şi Ibsen, între Sofocle şi Strindberg, apoi între Anglia şi Italia, între Sarah Kane şi Pirandello, dar şi în Franţa, unde ne aflăm şi unde Parisul este, totuşi, oraşul din lume care primeşte cele mai multe trupe străine. În continuare, cele 24 de ore ale noastre ne poartă din Franţa în Rusia, de la Racine şi Molière la Cehov, apoi traversează Atlanticul pentru a se opri într-un campus studenţesc californian, unde nişte tineri reinventează, poate, teatrul. Căci teatrul renaşte mereu din propria-i cenuşă. Nu e decât convenţie care trebuie abolită fără răgaz. Aşa rămâne el viu. Teatrul are o viaţă bogată, care sfidează spaţiul şi timpul, piesele cele mai contemporane sunt hrănite de veacurile trecute, repertoriile cele mai clasice devin moderne de fiecare dată când sunt puse din nou în scenă.

O Zi Mondială a Teatrului nu este, desigur, o zi în sensul banal al vieţilor noastre cotidiene. Ea face să reînvie un imens spaţiu-timp şi, pentru a evoca spaţiul-timp, aş vrea să fac apel la un dramaturg francez pe cât de genial, pe atât de discret – Jean Tardieu. Îl citez: „Pentru spaţiu, se întreabă care e drumul cel mai lung între un punct şi altul. Pentru timp, se sugerează să măsurăm în zecimi de secundă timpul necesar pentru a pronunţa cuvântul «veşnicie». Pentru spaţiul-timp, se spune: «Fixaţi-vă în minte, înainte de a adormi, două puncte oarecare din spaţiu şi calculaţi timpul necesar, în vis, pentru a ajunge de la unul la celălalt»”. Ceea ce reţin eu de-aici este expresia „în vis”. S-ar zice că Jean Tardieu s-a întâlnit cu Bob Wilson. De asemenea, putem rezuma ziua noastră mondială a teatrului amintindu-ne de Samuel Beckett care, în stilul său expeditiv, o face pe Winnie să spună: „Oh, ce zi frumoasă va fi fost asta!” Reflectând la acest mesaj ce mi s-a făcut onoarea a-mi fi cerut, mi-am amintit de toate aceste vise din toate aceste scene. Aşa că nu vin singură în această sală a UNESCO; mă însoţesc toate personajele pe care le-am interpretat pe scenă, roluri pe care crezi că le-ai părăsit atunci când seria de spectacole s-a încheiat, dar care duc înăuntrul tău o viaţă subterană, gata să ajute sau să distrugă rolurile ce vor veni după ele: Fedra, Araminta, Orlando, Hedda Gabler, Medeea, Marchiza de Merteuil, Blanche Dubois… Şi mă însoţesc, de asemenea, toate personajele pe care le-am îndrăgit şi le-am aplaudat ca spectatoare. Şi, astfel, eu aparţin lumii întregi. Sunt grecoaică, africană, siriancă, veneţiană, rusoaică, braziliancă, iraniancă, romană, japoneză, marsilieză, newyorkeză, filipineză, argentiniancă, norvegiancă, coreeancă, nemţoaică, austriacă, englezoaică, într-adevăr lumea întreagă. Adevărata globalizare asta este.

În 1964, cu ocazia acestei Zile a teatrului, Laurence Olivier anunţa că, după mai mult de un secol de luptă, în Anglia tocmai se crease, în sfârşit, un teatru naţional pe care el îl dorise, de îndată, un teatru internaţional, cel puţin prin repertoriu. Ştia bine că Shakespeare aparţinea, în lume, întregii lumi.

Mi-a făcut multă plăcere să aflu că redactarea primului mesaj al acestor Zile Mondiale ale Teatrului, în 1962, i-a fost încredinţată lui Jean Cocteau, desemnat ca atare pentru că este, nu-i aşa, autorul unui „ocol al lumii în 80 de zile”.

Eu am făcut ocolul lumii într-un mod diferit – în 80 de spectacole sau 80 de filme. Spun „filme” pentru că nu fac nicio deosebire între a juca în teatru şi a juca în film, lucru care surprinde întotdeauna când îl spun, dar e adevărat, aşa este. Nicio deosebire.

Vorbind aici, nu sunt eu însămi, nu sunt o actriţă, sunt doar una dintre atât de numeroasele persoane prin care teatrul continuă să existe. Este oarecum datoria noastră. Şi necesitatea noastră. Cum ai spune: nu noi facem teatrul să existe, mai degrabă noi existăm datorită lui. Teatrul e foarte puternic, el rezistă, supravieţuieşte tuturor obstacolelor, războaielor, cenzurilor, lipsei de bani. E destul să zici „decorul e o scenă goală dintr-o epocă nedeterminată” şi să laşi să intre un actor. Sau o actriţă. Ce va face el? Ce va face ea? Vor spune ceva? Publicul aşteaptă, vrea să afle, publicul fără de care nu există teatru, să nu uităm asta niciodată. O persoană într-o sală este un public. Nu prea multe scaune goale, totuşi! Doar la Ionesco… La final, Bătrâna spune: „Da, da, să murim în plină glorie… să murim pentru a intra în legendă… O s-avem, cel puţin, o stradă cu numele nostru…”

Ziua Mondială a Teatrului există de 55 de ani. În 55 de ani eu sunt a opta femeie căreia i s-a cerut să pronunţe un mesaj, în fine, nu ştiu dacă e potrivit cuvântul „mesaj”. Predecesorii mei (masculinul se impune!) vorbesc despre teatrul imaginaţiei, al libertăţii, al originilor, au evocat multiculturalitatea, frumuseţea, întrebările fără răspuns… În 2013 – nu sunt, aşadar, decât patru ani de-atunci –, Dario Fo spune: „Singura soluţie a crizei constă în speranţa că se va declanşa o mare vânătoare de vrăjitoare împotriva noastră, mai ales împotriva tinerilor care vor să înveţe arta teatrului: astfel va lua naştere o nouă diaspora de comedianţi care, fără îndoială, va scoate din această constrângere nişte beneficii de neimaginat, printr-o reprezentare de tip nou”. Beneficii de neimaginat – iată o formulă frumoasă, demnă de a figura într-un program politic, nu?… Pentru că mă aflu la Paris, cu puţin înaintea unor alegeri prezidenţiale, le sugerez celor care par să aibă chef să ne guverneze să fie atenţi la beneficiile de neimaginat aduse de teatru. Dar fără vânători de vrăjitoare!

Pentru mine, teatrul este celălalt, este dialogul, este absenţa urii. Prietenia între popoare – nu prea ştiu ce vrea să însemne asta, dar cred în comunitate, în prietenia între actori şi spectatori, în unirea tuturor celor pe care-i reuneşte teatrul, cei care îl scriu, cei care îl traduc, cei care îl luminează, îl îmbracă, îl decorează, cei care îl interpretează, cei care îl fac, cei care merg la el. Teatrul ne apără, ne adăposteşte… Chiar cred că ne iubeşte… atât cât îl iubim… Mi-aduc aminte de un bătrân regizor tehnic de modă veche, care, înainte de ridicarea cortinei, în culise, spunea în fiecare seară, cu voce fermă: „Faceţi loc teatrului!” Acesta va fi cuvântul de încheiere. Mulţumesc.

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

NASTASIA în zece pași

Dacă te pasionează teatrul, te invit să faci zece pași esențiali pentru a te întâlni cu NASTASIA și  realitatea mahalalei bucureștene – dură, mizeră, tragică și pasională în același timp.

  1.  Te plimbi într-o frumoasă zi de primăvară pe bulevardul Uverturii, până la numărul 14. Acolo, dacă nu  ai aflat deja, găseşti Teatrul Masca.
  2.  Chiar la intrare poți cumpăra un bilet (sau mai multe, după plac) la spectacolul NASTASIA.
  3. Dacă timpul nu-ți permite sau vremea-i prea urâtă, poți intra pe site-ul nostru – www.masca.ro – să îți iei biletul ONLINE. Așa beneficiezi și de reducere 🙂
  4. Spectacolul pe care îl vei vedea este inspirat din scrierile lui G.M. Zamfirescu sau scriitorul periferiei românești,cum a mai fost numit.  Una dintre sursele de inspirație, piesa Domnișoara Nastasia, a avut prima reprezentație în 1927 și este încă de actualitate prin forța ei de a scoate la iveală fațetele tumultoase ale vieții..
  5. Indiferent de ce poveste de viață ai, cu siguranță o să te regăsești în cel puțin unul dintre personaje.
  6. Și toate aceste personaje – Nastasia, Luca, Vulpașin și ceilalți locuitori din mahala – trăiesc intens iubirile lor și dorințele înăbușite.
  7. Dacă dorești să  vezi o interpretare extraordinara a actorului MIHAI MĂLAIMARE și a trupei de actori tineri VINO să vezi NASTASIA.
  8. Dacă vrei să afli povestea din  Mahalaua veseliei, te așteptăm la Teatrul Masca, locul care devine magic în fiecare seară de reprezentație.
  9. Și dacă ai ajuns până aici înseamnă că mai trebuie să faci un singur pas:
  10. Îndrăznește să fii altfel și ia-ți și prietenii cu tine! Vă așteptăm aici, la TEATRU. Veniți direct în mahalaua Nastasiei, pe 25 și 26 martie.

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Act de solidaritate

Spectacolul „NASTASIA” din data de 26 martie, ora 19.00 va fi cedat campaniei naţionale „Artiştii pentru artişti”, urmând ca încasările rezultate din vânzarea de bilete să fie donate artiştilor aflați în suferință.

În urma apelului UNITER, Teatrul MASCA se alătură celor 10 teatre din Bucureşti şi celor 18 teatre din ţară, care au programat pe tot parcursul lunii martie spectacole de teatru, ale căror încasări vor alimenta Fondul de Solidaritate Teatrală, fond special constituit pentru întrajutorarea artiştilor cu probleme de sănătate şi existenţă.
Alătură-te Campaniei, cumpără bilete, bucură-te de teatru şi fă o faptă bună!

Preț UNIC 20 lei!! Biletele se pot achiziționa DOAR de la casa de bilete a teatrului nu se pot cumpăra ONLINE Rezervările se pot face la numerele de telefon 021.430.50.55 / 0733 048 516

sustine Campania Artistii pentru Artisti

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Caietele Masca – o nouă publicație teatrală

 

Vineri, 17 martie, ora 19.00, la Cărturești Verona va avea loc evenimentul de lansare al noii publicații Caietele Masca, editate de Teatrul Masca din București.

Apărute pentru prima dată în decembrie 2016, din inițiativa directoarei Teatrului Masca, Anca Florea, și editate de criticul de teatru Cristina Modreanu, în conceptul grafic al Mariei Drăghici, Caietele Masca își propun o articulare din perspectivă teoretică și istorică a unor concepte teatrale pe care s-a fundamentat activitatea Teatrului Masca, înființat în 1990. Pe de altă parte, reunind voci din trecut și din prezent, publicația  are ca miză realizarea arhivării active a activității acestui teatru prin repunerea în circulație a informațiilor, fotografiilor și comentariilor despre spectacolele, festivalurile, atelierele și acțiunile comunitare organizate în cei 27 de ani de existență de către echipa acestuia. Intenția este de a fixa în memorie și de a revedea din perspectiva actuală impactul urmelor lăsate de activitatea unui teatru plasat într-o zonă liminală a scenei românești, într-o poziție atipică, dar mereu fertilă tocmai din acest motiv.

În același timp, prin invitarea unor specialiși din alte domenii și a unor personalități internaționale de a se alătura colaboratorilor echipei,  publicația – care va apărea trimestrial –  își propune extinderea orizontului de reflecție dincolo de zona strict  teatrală și includerea cercetării Teatrului Masca într-o descendență europeană și internațională.

Vor fi lansate în luna martie primele două numere ale Caietelor Masca, numărul 1 cu tema Outdoor și numărul 2 cu tema Masca, în ele regăsindu-se articole și interviuri în jurul acestor teme semnate de sau avându-i în centrul lor pe Silviu Purcărete, Floriane Gaber, Cristian Pepino, Miklos Bacs, Ion Cazaban, Stefano Perocco di Meduna, Doina Ișfănoni, Marina Roman, Olivia Nițiș, Gavriil Pinte, și alții, alături de articole de epocă pe aceste teme semnate de Liviu Ciulei, respectiv Lucian Giurchescu.

Firul roșu al Caietelor Masca îl constituie rememorarea din perspectivă conceptuală, dar și faptică a existenței Teatrului Masca – o construcție fundamentată în plină tranziție, având complexe legături cu societatea românească în transformare, rememorare fixată în scris de către directorul fondator al teatrului, cunoscutul actor Mihai Mălaimare. Domnul Mihai Mălaimare și doamna Anca Florea vor fi și amfitrionii evenimentului de lansare, la care vor mai participa editoarea publicației, Cristina Modreanu, realizatoarea conceptului grafic, Maria Draghici, precum și unii dintre autorii ale căror semnături apar în primele două numere.

Toți participanții la evenimentul de lansare vor primi gratuit un exemplar din primele două numere Caietele Masca.

Partener: Librăriile Cărturești

Teatrul Masca este o instituție publică de cultură în subordinea Consiliului General al Municipiului București

Afis lansare Caietele Masca

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

La mulți ani, Domnelor și Domnișoarelor !

Doamnele și Domnișoarele Teatrului Masca se dăruiesc complet publicului său și nu își găsesc împlinirea decât în bucuria pe care o aduc celor din jur, VOUĂ, publicului.

Ce au în comun aceste Doamne ale teatrului:  profesionalismul de care dau dovadă şi dăruirea lor pentru fiecare rol, talentul deosebit şi remarcabil, dragostea și respectul pentru teatru, puterea magică prin care reușesc ca fiecare poveste să se desprindă din cărți și să devină omenești. Hazul, dramele, fericirile personajelor le strecoară prin suflete și le trăiesc pe scenă.

LA MULȚI ANI, DOAMNELOR și DOMNIȘOARELOR!

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Despre actorie cu Mădălin Mladinovici

Mădălin Theodor-Mladinovici este un actor dedicat și pasionat. S-a născut în București pe 20.03.1991. A absolvit Universitatea „Ovidiaus” din Constanța, specializarea „Artele spectacolului” și cursurile Școlii de Teatru Gestual Masca. Colaborarea lui cu Teatrul Masca a început din anul I de facultate.

Cine este Mădălin Mladinovici? De ce ai ales să iei calea actoriei?

Sunt un bucureștean născut și crescut pe plaiurile de beton alese cândva de Bucur, îmi place să înot, să simt soarele cum îmi rumenește obrajii în zilele de vară. Spun despre mine că sunt un visător, cred că lumea este un loc bun pe care doar noi îl stricăm… din când în cand.

Calea actoriei s-a înfiripat în mine în clasa a II-a, atunci când l-am văzut pe fratele meu, Horia,  jucând pe scenă în trupa de teatru a liceului, în piesa „Țara lui Guffi” de Matei Vișniec, regia Mihai Lungeanu.

Un profesor cu un rol aparte în existența ta de elev/student este / a fost: …, de la care ai învățat: …

Nu există profesor de la care să nu înveți ceva. Prefer termenul de „pedagog” pentru cei care au vocația în domeniul pedagogic. Trebuie să încep cu doamna Iuliana Coja, profesoara de limbă română din liceul pe care l-am urmat. A fost primul impuls important în viața pe care l-am avut. A avut încredere în mine, m-a învățat să fiu om, să am suflet, să ascult, iar apoi… a urmat. A urmat stimata doamnă Anamaria Pîslaru, de la care am învățat ABC-ul vocației mele, îi ramân profund îndatorat pentru toate lecțiile  pe care le-am primit. Iar în final, profesorului meu de an (facultate) Gavril Borodan, de la care am înțeles că un actor trebuie să fie un om cult, el obligându-mă de multe ori să studiez literatură, dramaturgie, critică teatrală, simiotică, etc.

Te-ai schimbat de când faci teatru? Ești alt Mădălin?

Orice om se schimbă cu timpul și fiecare vocație îți dezvoltă firea ta. Un medic, ai sa-l vezi că are sânge rece, un inginer va încerca tot timpul să demonstreze adevărul. Alt „Mădălin” nu cred că sunt. Coloana vertebrală se naște în anii copilăriei, cu timpul devii poate, puțin mai înțelept.

Care sunt lucrurile pe care actoria te-a ajutat să le înveţi despre tine, la un nivel personal?

Nu există zi în care să nu învăț din acest lucru. M-a învățat că munca e o bucurie, să mă străduiesc cât pot de mult  să fiu un om darnic, să iubesc.

Spune-mi câteva nume de personalităţi din lumea teatrului, de oriunde, alături de care ţi-ar plăcea să lucrezi şi de ce.

Oh, cred că aș sublinia cuvântul „să lucrezi” nu m-au impresionat niciodată numele oamenilor, doar munca. În acest moment, admir actori precum Robert De Niro, Al Pacino, Johnny Depp.

 Care este cel mai drag proiect al tău, de până acum? De ce?

Fiecare proiect îmi este drag, dar o să-mi amintesc tot timpul  de „O scrisoare Pierdută” (Teatrul Masca, regia Mihai Mălaimare). Am iubit acel spectacol, pentru că ne simțeam o echipă frumoasă și aveam un spectacol pe care-l iubeam și noi și publicul. Acum începe să încolțească puternic spectacolul „Nastasia”. Sunt sigur că o să ajung să mă îndrăgostesc din nou 🙂

16300436_1534966949864540_3360877317092025864_o

Credit foto Claudiu NH

Pe Mădălin îl puteți vedea pe 11 și 12 martie de la ora 19 la Teatrul Masca în spectacolul „Nastasia” în rolul lui Tănăsică!

Bilete pe www.masca.ro/

 

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

„Artiști pentru artiști” la Masca

Teatrul Masca se alătură și în acest an, Campaniei „Artiștii pentru Artiști” direcţionând către Fondul de Solidaritate Teatrală încasările obţinute din vânzarea biletelor la spectacolul NASTASIA  care se va juca în data de 26 martie, la ora 19.00.

Campania este un program anual constant al UNITER, cu derulare continuă, având ca punct de vârf intervalul martie – aprilie. Putem să definim această perioadă ca un timp al solidarităţii teatrale, ţinând cont de faptul că în data de 27 martie se sărbătoreşte Ziua Mondială a Teatrului.

Pentru această reprezentație a spectacolului NASTASIA biletele se pot achiziționa doar de la casa de bilete a Teatrului Masca.

Atenție! Pret unic: 20 lei / bilet

unnamed

Alătură-te Campaniei, cumpără bilete, bucură-te de teatru şi de fapte bune! Fiecare bilet cumpărat înseamnă nu doar un semn de reverenţă pentru munca actorilor, ci şi un imens ajutor.

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie