Stagiunea de Interior a Teatrului Masca se apropie de final: În luna Aprilie puteţi viziona ultimele cinci spectacole!

La sfârșitul lunii aprilie se încheie stagiunea de interior 2017-2018.

Spectacolele ,,CASA CU NEBUNI,, și ,,YVONNE,, din repertoriul Teatrului Masca vă aşteaptă să treceţi pragul săli teatrului, pentru încă patru săptămâni.

Biletele pentru toate spectacolele Teatrului Masca pot fi cumpărate de la sediul Teatrului (Bd.Uverturii , nr. 14) sau online pe site-ul nostru http://www.masca.ro

YVONNE este povestea unei copile care trece prin foc pe drumul spre a deveni femeie… Pe acest drum descoperă iubirea carnală, dar și iubirea curată și parfumată, ca o bătaie cu flori… Îi descoperă pe ceilalți și prin ochii acestora se descoperă pe sine.

Ultimele 4 reprezentații din stagiunea indoor – Sâmbătă, 14 aprilie, ora 19.00  / Sâmbătă, 21 aprilie , ora 19.00 / Duminică, 22 aprilie, ora 19.00

Yvonne

CASA CU NEBUNI, după scrierile lui G.M.Zamfirescu – de la dragoste la ură, de la copilărie la maturitate.

Ultimele 2 reprezentații: Duminică,15 aprilie, ora 19.00 / Sâmbătă, 28 aprilie, ora 19.00

Casa cu nebuni

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

1+1 de Florii

100dda42906f9481b85c677a00f359c3--how-to-draw-flowers-doodles-how-to-sketch-flowers

 

Dacă florile şi-ar dărui oameni la fel cum oamenii îşi oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii?

(Nichita Stanescu)

Ca în fiecare an, vrem să vă oferim și acum un cadou vouă, celor ce vă sărbătoriți numele de Florii.

Așa că, pentru acest sfârșit de săptămână, puteți beneficia de  PROMOȚIA 1+1 (cumperi 1 bilet la oricare dintre cele două spectacole, și a doua persoană intră gratuit).

Reprezentațiile pentru care se aplica această ofertă sunt YVONNE (Sâmbătă, 31 martie) și CASA CU NEBUNI (Duminică, 1 aprilie).

Cu alte cuvinte, dacă Duminica aceasta ești sărbătorit, trimite-ne un mail la office@masca.ro, sau sună-ne la 0733.048.516, și fă o rezervare pe numele tău.

 

Biletele se vor ridica în condițiile promoției pe baza buletinului, de la Casa de Bilete.

În cadrul acestei promoții, biletele nu se pot achiziționa on-line.

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Ziua Mondială a Teatrului – 27 martie

 

La cea de-a 70-a aniversare a Institutului Internațional de Teatru (ITI), pentru a sublinia aspectul transcultural și internațional al teatrului și al ITI, Consiliul Executiv ITI a selectat cinci personalităţi (câte unul pentru fiecare regiune UNESCO: Africa, America, țările arabe, Asia și Europa) pentru a scrie un mesaj cu prilejul Zilei Mondiale a Teatrului – 27 martie.

Redăm câteva fragmente din mesajele pentru Ziua Mondială a Teatrului – 27 martie.

(…) Ce paradox! Azi, pe ultima treaptă a Umanismului – epoca numită Antropocen – era în care omul este forţa naturală care a schimbat şi schimbă cel mai mult planeta – misiunea teatrului este exact opusul a ceea ce a strâns împreună tribul atunci când teatrul se juca în adâncul peşterii: azi trebuie să ne salvăm legătura cu lumea naturală. (…)

Sabina Berman, Mexic – scriitoare, jurnalistă (America)

 

(…) Mulţi sunt cei care spun că teatrul nu schimbă sau nu poate schimba nimic din toate acestea. Dar teatrul nu va pleca. Pentru că teatrul e un loc, sunt tentat să spun un refugiu. Unde oamenii se adună şi formează instantaneu comunităţi. Aşa cum am făcut dintotdeauna. Toate teatrele sunt de mărimea primelor comunităţi umane, de la 50 până la 14.000 de suflete. De la o caravană nomadă la o treime din Atena antică. (…)

Simon McBurney, Marea Britanie

Actor, scriitor, regizor de teatru şi co-fondator Théâtre de Complicité (Europa)

 

(…) Azi, viteza informaţiei este mai importantă decât cunoaşterea, sloganurile sunt mai preţioase decât cuvintele, iar imaginile cadavrelor sunt mai venerate decât corpurile umane vii, adevărate. Teatrul are menirea de a ne aminti că suntem făcuţi din carne şi sânge, iar corpurile noastre au greutate. Rolul lui este acela de a ne trezi toate simţurile şi de a ne spune că nu trebuie să luăm şi să consumăm numai cu privirea. Teatrul este aici pentru a ne restitui puterea şi sensul cuvintelor, pentru a le fura discursul politicienilor şi de a-l repune la locul lui… în arena ideilor şi a dezbaterilor, spaţiul viziunii colective (…).

Maya Zbib, Liban

Regizoare de teatru, interpretă, scriitoare, co-fondatoarea companiei de teatru Zoukak (Țările Arabe)

 

(…) Mass media, ştiinţa şi tehnologia, ne-au făcut puternici precum nişte demoni. De aceea, azi nu forma teatrului se află în criză, ci conţinutul, ceea ce transmite. Trebuie să atragem omul de azi, pentru a salva planeta şi, implicit, „teatrul”. La nivel pragmatic, arta actorului şi spectacolele live trebuie să fie accesibile încă de la vârste mici, să fie incluse în educaţia primară. Astfel, generaţiile viitoare vor fi mai sensibile, mai generoase cu viaţa şi cu natura. Folosim limba în acest mod, prin teatru, putem educa oamenii să fie mai respectuoşi cu Pământul şi cu alte planete. Mai mult, teatrul va deveni foarte important pentru viaţă şi supravieţuire; el va da putere atât actorului, cât şi spectatorului, fără ca aceştia să se ameninţe reciproc, în această eră cosmică aşezată sub semnul apropierii, al vieţuirii împreună (…).

Ram Gopal Bajaj, India

Regizor de teatru, actor de teatru şi film, academician,

fost director al Școlii Naţionale de Teatru din Delhi (Asia Pacific)

 

 

 

Într-o zi,

Un Om se hotărăşte să-şi pună întrebări în faţa unei oglinzi (un public),

Să-şi inventeze răspunsuri şi, în faţa acestei oglinzi (publicul său),

Să se critice, să-şi ia în râs propriile întrebări şi răspunsuri,

Să râdă sau să plângă, nu contează ce, dar la final

Să salute şi să binecuvânteze oglinda (Publicul său)

Pentru că i-a acordat această clipă de ciudă şi de răgaz,

Se apleacă şi o salută pentru a-şi exprima recunoştinţa şi respectul…

În adâncul lui, căuta Pacea,

Pacea cu el însuşi şi cu oglinda lui:

Făcea teatru…(…)

Were Were Liking, Coasta de Fildeş

Artist pluridisciplinar (Africa)

 (traducerea în limba română: Ligia Soare)

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Weekend cu #teatru! Alege să ai un sfârșit de săptămână special.

Sâmbătă, 31 martie, ora 19.00 vă invităm la spectacolul YVONNE – un spectacol care emoționează la modul afectiv și în plan intelectual deopotrivă.

Duminică,1 aprilie, ora 19.00 – CASA CU NEBUNI, după romanul ,,Maidanul cu dragoste,, de G.M.Zamfirescu

Rezervări:  0733.048.516/ 021.430.50.55 / 021.430.50.69

Bilete ONLINE http://www.masca.ro/teatru/bilete-2/

 

Yvonne

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Caietele MASCA#5-Muzica de teatru

Dincolo de ritm, sunet, culoare sonoră, temă, orchestrație,muzica înseamnă vibrație. Iar vibrația implică contact. O undă sonoră,încărcată cu un mesaj, care pornește de la o sursă și intră în contact cu un obstacol. Procesul este identic în cazul unei vibrații teatrale: o emoție care pleacă de la un personaj, încărcată cu universul acestuia, și se izbește dureros de imensul zid al publicului. În urma ambelor contacte vibrația se sparge, iar informația este dispersată pentru a fi asimilată de fiecare persoană din public în parte.

TEMA MUZICALĂ
Acest sunet reprezintă geneza scheletului muzical al personajului. Tema corespunde formei interioare și exterioare a unui personaj și se dezvoltă în mod natural din nucleul muzical. Cum e personajul ? Bon viveur, melancolico-depresiv, visător, se mișcă repede, este crispat, vorbește zgomotos etc. Tema lui va reprezenta îmbrăcarea melodică a scheletului. Din moment ce o temă se dezvoltă și folosește din materialul muzical al nucleului, ea poate fi o frază muzicală întreagă, doar câteva note sau chiar un simplu ritm. Tema Bunicii din Yvonne, de exemplu, se bazează pe o structură ritmică de tango, reluată pe parcursul spectacolului de
diferite instrumente și modificată în funcție de firul narativ. Tangoul înseamnă pasiune, încredere în mișcări, accent, consumare interioară exacerbată. Toate sunt caracteristici ale Bunicii. După părerea mea, compozitorul trebuie să fie un actor și un regizor în același timp.În istoria muzicii Haydn a fost primul compozitor care
a acordat ,,temei muzicale,, importanța teatrală iar Beethoven importanța emoțională. În teatrul muzical american și anglo-saxon modern, în pantomima britanică, în filmul mut, tema muzicală este un element esențial pentru că însoțește personajele ca o entitate proprie lor. Se dezvoltă odată cu ele și se transformă odată cu ele. În teatrul de mișcare, statui vivante, teatru dans, muzica trebuie urcată la rangul regal de ,,subtext”. Muzica trebuie să construiască firul mental al personajelor. Ceea ce este și mai interesant este că în momentul în care muzica devine un Stream of consciousness demn de Virginia Wolf, miza pentru un compozitor crește exponențial. continuarea AICI ( fragment din articolul  Eu, Masca și teatrul – Răzvan Alexandru Diaconu)

CAIETELE MASCA #5 / Decembrie 2017
Editor: Cristina Modreanu
Concept grafic și tehnoredactare: Maria Draghici
Traducere: Cristina Modreanu
Proiect editorial inițiat de: Anca Florea

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

,,MASCA,, se alătură Campaniei ,,Artiștii pentru Artiști,,

 

Teatrul MASCA din București  își va dona încasările din vânzarea biletelor de intrare la spectacolul CASA CU NEBUNI, programat sâmbătă 24 martie, ora 19.00, pentru sprijinirea oamenilor de teatru din toată țara aflați în situații dificile. Instituția se implică, astfel, în cea de-a 17-a ediție a Campaniei Naționale „Artiștii pentru artiști” 2018, organizate de UNITER.

Campania Națională „Artiști pentru artiști” din acest an este suținută de Uniunea Teatrală din România (UNITER), în parteneriat cu 18 teatre din București și 31 de teatre din țară. Pe scena fiecărei instituții teatrale implicate vor avea loc pe tot parcursul lunii martie spectacole ale căror încasări rezultate din vânzarea biletelor vor fi donate Fondului de Solidaritate Teatrală. Acest fond este destinat întrajutorării artiștilor aflați în situații vulnerabile.

„Campania vine în sprijinul oamenilor de teatru care au nevoie de ajutor, prin spectacole oferite în numele cauzei artiştilor noştri pentru care scena rămâne o frumoasă amintire. De atâtea ediții și doar împreună, credem că această unitatea breslei este semnul edificator că prin TEATRU putem schimba vieţi”, subliniază reprezentanții UNITER.

Biletele se pot cumpăra DOAR de la casa de bilete a Teatrului MASCA, din Bd. Uverturii nr.14.

sustine Campania Artistii pentru Artisti

Scrie un comentariu

Din categoria artistii pentru artisti, campanie, comunicare, dragoste de teatru, solidaritate, Teatru

CAIETELE MASCA #1 -OUTDOOR – INTERVIU cu Gavriil Pinte

Sunteți unul dintre puținii regizori români care folosesc cu sens ”ieșirea din teatru”, alegând spațiile de joc în funcție de conținutul spectacolului: Un tramvai numit Popescu se juca într-un tramvai mergând prin cartierele bucureștene ( fiind apoi adaptat pentru Sibiu), Ispita Cioran într-un tramvai mergând de la Sibiu la Rășinari, prin locuri dragi personajului, Cei ce nu uită… se juca și într-o hală, dar avea și scene în aer liber, iar În inima nopții. Episodul Lear, creat la Teatrul ”ReginaMaria” din Oradea s-a jucat la Craiova într-o piață, iar la Cluj într-o fabrică dezafectată. Cum alegeți spațiul de joc pentru un nou spectacol și ce rol are el în
dramaturgia spectacolului?
Cred că teatrul poate să se nască și să trăiască (aproape) oriunde. Oriunde se ivește și poate să funcționeze o convenție teatrală. Pare un paradox: convenție în teatrul neconvențional. Dar e vorba de un alt set de convenții decât cele tradiționale, acreditate deja. Și apoi, de-a lungul istoriei, teatrul nu s-a jucat întotdeauna în clădiri precum cele ale teatrelor de azi. Importantă, necesară chiar, mi se pare adecvarea spațiului la proiectul de spectacol și al spectacolului (de la scenariu la jocul actoricesc) la datele concrete ale spațiului. Există, din păcate, spectacole care se joacă în spații neconvenționale din motive care nu au nici o noimă artistică. De multe ori aceste spectacole intenționează să mimeze nu știu ce fel de avangardă (dacă nu și mai rău). Astfel de spectacole discreditează ideea că în astfel de spații se pot realiza spectacole bine articulate, chiar spectacole de artă, discreditează ideea că e posibilă în astfel de spații o alternativă reală la teatrul convențional. Realitatea concretă a unor spații neconvenționale poate fi asumată și integrată în spectacolul de teatru. Iar această realitate (concretă, obiectivă) nu e cazul să fie imitată, ilustrată sau oglindită. De altfel, spectacolele mele nu umblă cu plecăciunile mimesisului după realitate. Dimpotrivă: o pun să facă parte integrantă din spectacol, dintr-o ficțiune, să joace, să fie decor activ (Rășinariul, de pildă, din Ispita Cioran (Sibiu, premieră în 2011), sat concret și fictiv în același timp) sau să joace unele roluri efemere.
Care sunt dificultățile tehnice și artistice pe care le ridică realizarea unui spectacol în aer liber sau în spații alternative, spre deosebire de cele realizate în confortul și previzibilitatea scenei? Cum se multiplică rolul scenografului într-un asemenea
caz?
Actorii nu sunt protejați de apropierea culiselor și a cabinelor. De multe ori se joacă foarte aproape de spectatori. Prezența (uneori salvatoare, dar de cele mai multe ori liniștitoare) a sufleorului e imposibilă. Apar dificultăți legate de acustică și de sonorizare (când e cazul). Dacă nu aveam parte de doi sonorizatori profesioniști, inteligenți și omenoși, Un tramvai numit Popescu (București, 2004, apoi Sibiu, 2007)
probabil nu s-ar fi făcut niciodată (ei au însoțit spectacolul și la primele reprezentații cu trupa sibiană). Decorurile exterioare trebuie păzite. Pentru Ispita Cioran, vroiam să coboare din copaci, foarte aproape de tramvai, până la nivelul privirii călătorilor, câteva marionete. Pentru asta am stat cu mașiniștii o după amiază întreagă în pădure (cădea o ploaie măruntă și rece), ca să se monteze un cablu de oțel între doi copaci, la o înălțime de 12-15 metri. Peste noapte cablul a fost furat. A trebuit confecționat și folosit un sistem care să poată fi montat/demontat la fiecare repetiție sau reprezentație. La Oradea, în Cei ce nu uită (2013), groapa pe care și-o săpau deținuții a fost inițial săpată cu excavatorul; groapa trebuia bine acoperită, în caz că ploua să nu se umple de apă și să devină impracticabilă.
Repetițiile și reprezentațiile depind mult de meteorologie. Am avut repetiții chinuite de ploi și cel puțin o reprezentație cu Ispita Cioran suspendată din cauza unei ploi torențiale. Există prejudecata că în astfel de condiții nu se poate face performanță
actoricească. Fals. Într-adevăr nu orice actor poate să se exprime bine în afara scenei obișnuite. Dar sunt mulți care reușesc. Marius Turdean a fost nominalizat de Uniter pentru cel mai bun actor pentru rolul lui Cioran. Când tramvaiul cu Ispita Cioran ieșea din pădurea Dumbrava spre Rășinari se vedea cerul. Aveam texte din Cioran pentru orice fel de… scenografie (cer senin sau înnorat).
Ce aş fi, ce m-aş face fără nori ? Am o nevoie fizică de nori. De altfel, mă armonizez cu ei automat, norii sunt eu. Sau: Norii aceştia mari, goniţi de soare, mă dispensează de lumea exterioară. Sau, dimpotrivă… E o vreme superbă, iar soarele ăsta mă face să mă gândesc că mama şi soră-mea nu mai sunt printre cei vii ca să se bucure de el. Moartea nu e nimic; moartea cuiva e totul.
Efectul asupra spectatorului era superb. Era și o revanșă asupra meteorologiei. La Rășinari, în mijlocul satului, ardeau , rând pe rând, patru cuburi învelite inițial în hârtie. În interiorul cuburilor – personaje muncite de obsesiile lui Cioran: timpul, bolile/suferința, sinuciderea, credința/divinitatea. Aceste arderi sunt imposibile (tehnic) pe o scenă obișnuită de teatru. Rășinariul, paradisul copilăriei lui Cioran, cu Cioran care coboară acolo din tramvai, dar nu știe de fapt unde se află, caută să afle nici el nu știe ce anume, cum nu știe exact nici ce a pierdut cândva, pentru totdeauna… Rășinariul acesta este un spațiu scenografic fizic concret, real, dar și unul metafizic, supra-real. Împreună cu scenografa Roxana Ionescu, colaboratoarea mea constantă, am intervenit în acest spațiu. La coborârea din tramvai erau câteva mese de lemn, improvizate în felul în care se încropesc la țară mesele pentru parastas, (improvizat, fiindcă moartea ne ia cam tot timpul prin surprindere… sau așa o lăsăm noi să creadă… sau, cum zice Cristian Popescu, noi, românii, când ne sună ceasul, suntem mai întotdeauna prinşi asupra vieţii ca hoţii asupra faptului). Fiecare călător primea un pahar de vin. Mai veneau și 38 câțiva săteni. Apoi erau arse, pe rând, cele patru cuburi îmbrăcate în hârtie – obsesiile lui Cioran. Sătenii rămâneau cu noi. În răstimpuri se bătea toaca. E important și universul sonor. De altfel toaca apărea deseori pe acest traseu. Scândura de toacă se ivea din construcția unor sperietori – alcătuiri de mai multe ori ambigui (toacă și sperietori, iar pe sperietori erau așezate păsări, ca și pe unii din actori). Aș putea explica conlucrarea mea cu Roxana Ionescu în felul următor: eu i-am cerut sperietorile, ea a chemat păsările.
Multe din aceste spectacole sunt călătorii. Timpul de deplasare variază de la o reprezentație la alta, depinde de starea traficului. Traseul a fost adaptat uneori la
text/spectacol. Un tramvai numit Popescu, versiunea bucureșteană, a circulat la prima reprezentație pe un traseu mai lung. Apoi traseul a fost schimbat. Vatmanul ajunsese să știe atât de bine textul/spectacolul încât după ultimul cuvânt din scenariu putea să oprească și să deschidă ușile tramvaiului. Alteori aveam scenarii variabile, textede rezervă sau de sacrificiu, în funcție de durata traseului. Pentru Ispita Cioran am cronometrat mersul tramvaiului de la un loc la altul în timpul elaborării scenariului. Apare întotdeauna o tensiune între elementele variabile (viteza ușor diferită a mersului tramvaielor, camioanelor, starea vremii etc.) și nevoia de rigoare a spectacolului. Variabilele trebuie acceptate, luate în seamă și, dacă se poate, chiar exploatate. Iar tensiunea dintre variabile și constante se cuvine asumată în favoarea actului teatral. De pildă, în Un tramvai numit Popescu, din cauza dispunerii scaunelor, a direcției privirii spectatorilor călători și a pozițiilor de joc schimbătoare și diverse, a apărut problema vizibilității. Așa a trebuit să „inventez” niște oglinzi pe care spectatorii le găseau pe scaune și le puteau apoi folosi în caz de nevoie. Această soluție am folosit-o și în celălalt tramvai, în Ispita Cioran. Dar nu numai spațiile sunt importante, uneori și timpul, intervalul în care se joacă. Pentru Visul unei nopți de Shakespeare (2012) – un scenariu de George Banu, despre condiția actorului de la Shakespeare la noi, despre actorii din Hamlet în alternanță cu cei din Visul unei nopți de vară, pentru care am ales un spațiu „elisabetan”, curtea interioară a vechii primării a Sibiului, azi Muzeul de istorie, era important ca finalul spectacolului să coincidă cu lăsarea întunericului. Ora de începere aspectacolului era atent programată, diferit de la o reprezentație la alta.

Interviul integral poate fi citit AICI

INTERVIU Gavriil Pinte ,,Realitatea concretă aspațiilor neconvenționale,, realizat de  de Cristina Modreanu

 

CAIETELE MASCA #1/ Decembrie 2016
Editor: Cristina Modreanu
Concept grafic și tehnoredactare: Maria Draghici
Traducere: Mirella Patureau
Proiect editorial inițiat de: Anca Florea

 

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie