Despre personaje în spectacolele de stradă


Pentru un actor, crearea unui personaj înseamnă uneori punerea unei măști invizibile care să îl ajute să transmită viața personajului său. Masca invizibilă devine aici acea Public Persona (cum a fost definită de Susan Batson în cartea Truth), adică felul cum personajul arată și se comportă în public, în relație cu celelalte personaje. Uneori transformarea actorului este atât de profundă, completă, încât ajungi să nu mai recunoști actorul după ce își scoate masca.
Spectacolele de stradă sunt o provocare din acest punct de vedere pentru că, de cele mai multe ori, nu lasă timp actorului să intre în personaj, fără cabine de schimb aproape de spațiul public care se transformă în realitatea personajului. Deci actorul trebuie să fie capabil să existe în realitatea personajului și în afara scenelor scrise/regizate.
Spectacol de teatru minimalist Vu, spectacolul companiei Sacekripa, este un solo care vorbește despre micile obsesii ale vieții de zi cu zi. Jucând în exterior la Festivalul Mirabilia, în curtea interioară a Castello degli Acaja din Fossano, Etienne Manceau pune sub lupă rutina noastră din fiecare zi. Gesturile obișnuite, îngroșate prin mijloace dramatice, devin sursă de umor caustic: scoaterea unui fierbător din priză, pregătirea cănii pentru ceai, a zahărului, sunt pretexte de a introduce în fiecare activitate o manipulare ingenioasă a obiectelor. Efectul acestui spectacol minimalist, construit ca o bijuterie șlefuită până la cele mai mici detalii este că omul
din afară își dă seama cât de maniacal se comportă în fiecare zi a vieții sale. Ochiul exterior care a contribuit la spectacol este tot un artist, Sylvain Cousin – la rândul lui specializat în jonglerie și manipulare de obiecte.
Timp de 45 de minute publicul rămâne concentrat să observe mișcările clare și minuțioase ale unui performer pentru care fiecare gest este atent selectat și are o semnificație. Spectacolul are și mici momente de interacțiune cu cei mici din public, momente care marchează faptul că performerul devine conștient că este privit.
Improvizație în stradă, în orice moment al spectacolului An de an la Mirabilia, mimul și clovnul chilian Gerardo Karcocha (El Karcocha) este prezent la o intersecție de străzi foarte aglomerată prin care trec mașini. Autoeducat în Chile, Karkocha este capabil să improvizeze în orice situație, colindă lumea întreagă prezentând arta mimului, un clovn tăcut, într-o manieră care incită, discret și fiind profund contemporan cu gesturile moderne și noul mod de viață. El este capabil să adune pe loc un public numeros și să îl atragă cu soluții de imitare a ceea ce găsește la oameni, mașini, etc., gesturi care provoacă în același timp râsul, dar sunt și o oglindă a cursului contemporan al vieții. Performance-ul său începe spontan, este
plin de imaginație, poezie și devine magic.
Karcocha imită gesturile oamenilor, modul lor de a merge, se interpune între o pereche care trece strada, încearcă să ia ceva păr din capul unei femei cu un păr des și voluminos și să îi dea partenerului ei care este chel, face combinații inedite care provoacă râsul. Performerul interacționează în continuu cu mediul înconjurător, reacționează la orice formă de mișcare, la situații comune pe care le recunoaște toată lumea. Viteza de reacție la ritmul vieții și la mediul înconjurător devine astfel esențială, iar astfel publicul care poate pleca în orice moment este atras timp de jumătate de oră să rămână alături de clovn, fiind mereu intrigat și agățat pentru a participa la spectacol. ( fragment din CAIETELE MASCA 2 – MASCA /  Despre personaje în spectacolele de stradă – Florentina Bratfanof )

Reclame

Comentarii închise la Despre personaje în spectacolele de stradă

Din categoria Fără categorie

Comentariile nu sunt permise.