Caietele MASCA#5-Muzica de teatru


Dincolo de ritm, sunet, culoare sonoră, temă, orchestrație,muzica înseamnă vibrație. Iar vibrația implică contact. O undă sonoră,încărcată cu un mesaj, care pornește de la o sursă și intră în contact cu un obstacol. Procesul este identic în cazul unei vibrații teatrale: o emoție care pleacă de la un personaj, încărcată cu universul acestuia, și se izbește dureros de imensul zid al publicului. În urma ambelor contacte vibrația se sparge, iar informația este dispersată pentru a fi asimilată de fiecare persoană din public în parte.

TEMA MUZICALĂ
Acest sunet reprezintă geneza scheletului muzical al personajului. Tema corespunde formei interioare și exterioare a unui personaj și se dezvoltă în mod natural din nucleul muzical. Cum e personajul ? Bon viveur, melancolico-depresiv, visător, se mișcă repede, este crispat, vorbește zgomotos etc. Tema lui va reprezenta îmbrăcarea melodică a scheletului. Din moment ce o temă se dezvoltă și folosește din materialul muzical al nucleului, ea poate fi o frază muzicală întreagă, doar câteva note sau chiar un simplu ritm. Tema Bunicii din Yvonne, de exemplu, se bazează pe o structură ritmică de tango, reluată pe parcursul spectacolului de
diferite instrumente și modificată în funcție de firul narativ. Tangoul înseamnă pasiune, încredere în mișcări, accent, consumare interioară exacerbată. Toate sunt caracteristici ale Bunicii. După părerea mea, compozitorul trebuie să fie un actor și un regizor în același timp.În istoria muzicii Haydn a fost primul compozitor care
a acordat ,,temei muzicale,, importanța teatrală iar Beethoven importanța emoțională. În teatrul muzical american și anglo-saxon modern, în pantomima britanică, în filmul mut, tema muzicală este un element esențial pentru că însoțește personajele ca o entitate proprie lor. Se dezvoltă odată cu ele și se transformă odată cu ele. În teatrul de mișcare, statui vivante, teatru dans, muzica trebuie urcată la rangul regal de ,,subtext”. Muzica trebuie să construiască firul mental al personajelor. Ceea ce este și mai interesant este că în momentul în care muzica devine un Stream of consciousness demn de Virginia Wolf, miza pentru un compozitor crește exponențial. continuarea AICI ( fragment din articolul  Eu, Masca și teatrul – Răzvan Alexandru Diaconu)

CAIETELE MASCA #5 / Decembrie 2017
Editor: Cristina Modreanu
Concept grafic și tehnoredactare: Maria Draghici
Traducere: Cristina Modreanu
Proiect editorial inițiat de: Anca Florea

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s