În teatrul de animație, dincolo de artă, e și o mare taină


Așa cum veți afla sau vă veți reaminti din articolele din acest număr al Caietelor Masca, relația dintre om și marionetă a început foarte foarte devreme, pe vremea când aceasta putea să se substituie încă ființei umane, devenind un dublu al acesteia, atât de necesar oglindirii. Acest proces al detașării de propria persoană și al privirii distanțate, la distanță de câteva fire care animă păpușa de lemn sau cârpă, a fost mereu util pentru creșterea omului și pentru conștientizarea propriilor limite, prin urmare și pentru configurarea strategiilor necesare pentru a depăși aceste limite.
De când zgomotul din jurul nostru crește constant și avem din ce în ce mai puțin timp de a medita la toate acestea și încă și mai puțin pentru a participa conștient la acest ”proces de oglindire”, marionetele au ieșit treptat din viața noastră și mai pătrund acolo numai odată cu universul copilăriei, care revine prin cei mici din jurul nostru. De unde și impresia greșită că spectacolele cu marionete ar fi dedicate în special copiilor. ( Cristina Modreanu – Numărul de magie al marionetei – Caietele MASCA #4 MARIONETE

  În acest număr al publicației ,,Caietele MASCA #4,, – editor Cristina Modreanu, concept grafic și tehnoredactare Maria Drăghici, sunteți invitați să citiți un interviu acordat de Cristian Pepino redactorului cultural Cristina Enescu –  ,,În teatrul de animație, dincolo de artă, e și o mare taină,,.

Cristian Pepino este un profesionist și mare iubitor de teatru de animație, căruia teatrul de păpuși și marionete, românesc și nu numai, îi datorează foarte multe spectacole (dintre care unele se joacă de peste 15-20 de ani), precum și mai multe cărți de spectialitate. Despre cât de serios, semnificativ și fascinant e teatrul de marionete și păpuși, aflăm de la un om al cărui nume se confundă cu această artă.

Credeți că oamenii mari au pierdut capacitatea de a se juca, ceea ce îi face să creadă uneori că teatrul de marionete e în afara sferei lor de interes?

Poate, dar eu nu le port pică oamenilor care nu mai știu să se joace, cum spuneți. Însă cine are impresia că acest tip de teatru e pentru copii suferă de o enormă lipsă de informare. Există spectacole pentru adulți care se fac cu păpuși. Asta e ca atunci când un copil își acoperă ochii cu mâinile și zice că e invizibil – pentru că el nu vede, crede că nu e văzut nici de ceilalți. Dacă unii nu înțeleg caracterul foarte serios al teatrului de marionete, asta nu înseamnă deloc că el nu e o realitate.

Teatrul de marionete, de păpuși și de animație – care e diferența? Ați insistat de-a lungul timpului pe introducerea termenului de teatru de animație.

Da, și nu numai eu. Asta pentru că există foarte multe tehnici de animație (teatru de umbre, de păpuși, de marionete, măști, măști-costum etc). Marioneta e mânuită cu fire, iar păpușa e susținută de mâna păpușarului de jos, acele hand puppets. Mai există și finger puppets, păpușile de deget, numite și Bibabo (de la denumirea unei jucării care se vindea prin târguri în anii 1930, era un personaj cu un costum-mânușă cu trei capete care se puteau schimba, iar capetele respective se numeanu Bi, Ba și Bo.) … continuarea AICI

 

 

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s