Statuile trăiesc în marmură, trăiesc în bronz, trăiesc în lut


 

CAIETELE MASCA, editor Cristina Modreanu, înseamnă un proiect editorial inițiat de Teatrul Masca, cu prima apariție în decembrie 2016.

Este vorba de o publicație trimestrială, adresată profesioniștilor din lumea teatrului și care abordează teme fundamentale din teatrul de stradă și nonverbal, prin intermediul unor interviuri, articole și texte documentar.

Fragment din Caietele Masca #3 – STATUI VIVANTE

Statuile trăiesc în marmură, trăiesc în bronz, trăiesc în lut

Cred că în 2004 am văzut primul spectacol în tehnica living statues: Statuile, jucat în staţia de metrou Piaţa Unirii. Pentru mine, o experienţă cu dublu impact: pe de o parte reprezentaţia inedită, iar de cealaltă, publicul. M-a impresionat, în primul rând,
felul în care se mişcau şi se nemişcau actorii, poveştile spuse de statui şi încheiate în fresca intitulată Casa dei misteri – este 79 î.Hr, anul în care erupe Vezuviul, iar oraşul Pompei îşi trăieşte ultimele clipe în groază –, apoi costumele şi machiajul. În ceea ce priveşte publicul, interesantă mi se pare transformarea călătorului în spectator: de la omul grăbit – ce pare concentrat numai la drumul pe care îl are de făcut –, la clipa de curiozitate – învinsă uneori de neîncredere –, biruitoare, de cele mai multe ori… Mânat de curiozitate, călătorul uită de treburile care parcă nu-i dau pace, se apropie şi… devine spectator! Acest proces pe care am încercat să îl descriu pe repede-înainte este, la rându-i, fascinant. Bucureştenii ştiu că Teatrul Masca n-a cucerit doar străzi şi parcuri, ci şi-a apropriat și subteranele metroului – din câte ştiu a fost ideea regizoarei Anca Florea –, transformându-le într-o scenă sui generis pentru sute şi sute de reprezentaţii.

Una dintre lecţiile importante pentru cei care studiază statuia vivantă este cea referitoare la costum şi machiaj, atât elemente de identificare, cât şi de semnalizare. Înainte de toate, statuia atrage privirile celor din jur prin costum şi machiaj. După ce a localizat-o, spectatorul cunoaşte/recunoaşte personajul şi, abia după ce aceste două momente vor fi fost marcate, povestea poate începe. Despre costum şi machiaj, Mălaimare spune că sunt „un fel de carte de vizită, purtătorul de cuvânt, deschizătorul de drum al experienţei acesteia cât se poate de ciudate şi fermecătoare”. Marmură – Eminescu şi Veronica Micle. Destin. 20 de minute de fantezie şi graţie desăvârşită. Bronz – Fior d’amor în Bucuresci.O plimbare prin Capitala interbelică. Personaje şi întâmplări însoţite de muzica acelor ani nebuni: Jean Moscopol, CristianVasile, Gion… Lut – Zidul. Despre iubire. Tăcere şi nemişcare.73Un balet al statuilor vivante. Sunt trei spectacole pe care le-amcitat, cu maximă subiectivitate, pentru a marca structura materialăa statuilor. Aceste trei paradigme, însă, conţin o multitudinede titluri ale spectacolelor şi statuilor pe care Teatrul Masca le-a adus şi continuă să le aducă în faţa publicului. ,, Teatrul MASCA-o perspectivă inovatoare aupra reificări, Marina Roman,, – Caietele MASCA #3 – STATUI VIVANTE)

La începutul verii (22-28 mai 2018) se va desfăşura în Bucureşti cea de a VIII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Statui Vivante. Până atunci,  lectură plăcută!

http://www.masca.ro/teatru/wp-content/uploads/2013/06/CAIETE-MASCA-3-STATUI-VIVANTE.pdf

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s