Caietele Masca -#1 Outdoor – Între ieri și azi, aventura teatrului de stradă…


Caietele Masca #1 OUTDOOR a avut ca temă teatrul de stradă. Printre cei care au spus DA provocării Cristinei Modreanu, editorul acestor publicații, acest număr prezintă articole semnate de Silviu Purcărete, Mihai Mălaimare, Marina Roman, Lucian Giurchescu, Floriane Gaber, Olivia Nițiș, Florentina Bratfanof, Ioana Gonțea ș.a.

CAIETELE MASCA # 1 OUTDOOR pot fi citite și pe site-ul nostru.

… momentul 1989 a marcat o nouă schimbare de regim politic după mai bine de 40 de ani – puțin la scara istoriei, enorm la scara individului. Ceea ce se observă în teatrul anilor de imediat după Revoluție este încercarea instinctivă de recuperare a diverselor experiențe legate de spațiul teatral care nu fuseseră făcute la timpul lor. Silviu Purcărete cu spectacolele sale în amfiteatrul din Constanța acoperea ”zona” amfiteatrelor grecești, Victor Ioan Frunză cu Trupa pe butoaie, un proiect susținut de UNITER, reamintea epoca teatrului medieval, cu reprezentațiile sale în aer liber, în piețele cele mai aglomerate, iar Teatrul Masca fondat de Mihai Mălaimare refăcea aventura companiilor de teatru europene care puneau bazele teatrului de stradă după 1968, ca o continuare a manifestelor acelor zile (Silviu Purcărete și Mihai Mălaimare povestesc în paginile acestui prim număr despre ceea ce i-a atras în stradă).
Noua publicație Caietele Masca își propune să dea o structură teoretică parcursului creator legat de spațiul de joc fabulos care este strada (sau natura, ”aerul liber”, cum îi spune Lucian Giurchescu într-un articol pledoarie pe care îl retipărim după 50 de ani, uimiți de actualitatea lui) – o aventură începută în zorii omenirii și continuată pe parcursul evoluției acesteia – de cele mai multe ori legată de momente istorice anume, cum a fost în cazul României schimbarea de regim din 1990.
Încercările de construire a unei noi estetici au nevoie de acest tip de suport pentru a fi coerente și consemnabile în timp. E nevoie de o punere într-un context mai larg, european și mondial, a experienței locale a teatrului de stradă, aflat, în special datorită eforturilor Teatrului Masca, în continuă evoluție și transformare. Destinate în principal profesioniștilor scenei – creatori de teatru, studenți, profesori – dar și publicului pasionat de teatru, Caietele Masca își propun să însoțească, prin apariții trimestriale, parcursul teatrului de stradă, evocând în același timp și reperele din trecut, fără de care pașii următori nu sunt posibili.
Între ieri și azi, aventura teatrului de stradă, în contextul artelor străzii, rămâne fascinantă și demnă de a fi (re)povestită.

Cristina Modreanu

Caietele MASCA #1 Outdoor – Argument pentru o nouă publicație-Caietele Masca

….De-a lungul istoriei sale cunoscute sau recunoscute, în funcție de gradul de dezvoltare al fiecărei civilizații și, mai ales în funcție de propria sa evoluție, de frământările din sânul său, de etapele de evoluție sau involuție pe care le-a cunoscut, teatrul și-a definit o relație specială cu spațiul.
Într-o societate a dezbaterii, a dialogului, a rezolvării democratice a tuturor frământărilor sociale precum aceea a Greciei antice, spre exemplu, este firesc să găsim teatrul în stradă, sub cerul liber chiar și atunci când, după misteriile dedicate lui Dionisos s-a retras în structura cunoscută a amfiteatrelor mai mari sau mai mici funcție de capacitatea fiecărui polis de a le umple, de a le folosi. Amfiteatrul este tot un fel de sală, avea locuri bine definite, existau reguli ale funcționării pentru actori cât și pentru spectatori, dar, desigur, a asista la un spectacol și a simți totodată adierea vântului este ceva cu totul special. Ar mai trebui remarcat că teatrul antic și-a asumat un rol social fundamental, încerca să răspundă marilor întrebări ale umanității, încerca să ofere soluții de supraviețuire într-o lume dominată de nebuloasa constituită de teribila conjurație zei – destin.
Într-o societate restrictivă, în care regulile societății erau dictate mai ales prin intermediul preceptelor bisericii, precum Evul Mediu, apare ca firesc faptul că, la un moment dat, teatrul s-a regăsit din nou în stradă în manifestări de amploare, adesea pe durata câtorva zile, cu spectacole care foloseau texte de câteva mii de versuri și o distribuție amplă de zeci și chiar sute de actori și figuranți.
Renașterea avea să determine, cel puțin în Italia, apariția unuia dintre cele mai strălucitoare fenomene teatrale, unicat în milenara existență a teatrului universal, Commedia dell`arte, strâns legată de spațiul liber, de piața publică, de o relație cu totul specială cu un public căruia teatrul academic al aceleiași perioade nu-i putea oferi nimic.
Secolul XX avea să marcheze existența unui adevărat curent teatral, având în centrul filozofiei sale reteatralizarea teatrului prin întoarcerea sa către Commedia dell`arte și, începând cu anii ‘70, prin redescoperirea spațiului stradal, neconvențional și încercarea chiar a definirii unor reguli, a unui program estetic pentru o formă de exprimare teatrală care își reclama o existența diferită de cea a teatrului așa zis clasic.

Mihai Mălaimare

Caietele MASCA #1 OUTDOOR- Teatru în sală, teatru în stradă și teatru de stradă

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s