Mahalaua mea este tragedia învingerii.


 După interviurile cu: Iacov – copilul prizioner al mahalalei, Fanacare își petrece copilăria cu Iacov și împarte cu  el toate anotimpurile, pe maidane și în casă și cu Maro – grecoaica frumoasă care suferă pentru păcate de la care nu se poate opri,  Fane – pușcăriașul tânăr din Cotroceni , Sultana –  reprezintă unul dintre acele destine pentru al cărui sens nu se simte câtuși de puțin responsabilă , Mădălina-picior de lemn…astăzi stăm de vorbă cu Domnica, sora Sultanei.

  1. Cum este viața Domnicăi în mahala ?

Mahalaua este dată și reprezentată printr-o singură curte cu un nume ce spune tot: casa cu nebuni, cu tipologii de oameni care trăiesc o viață mizeră. Viața mea se desfășoară într-o familie cu o mamă înverșunată, oloagă fizic și sufletește și un tată vitreg la fel, cu Sultana, sora care trăiește în pierzanie alături de mine și cu Fana, sora cea mica, încă frumoasă și pură. Viața mea nu cunoaște nuanțe, e trăită zilnic în negru și alb.

2.Ce te-a adus pe calea pierzaniei ?

Poți da vina pe viața mizeră, dar de fapt tu îți alegi această cale, să fii prostituată pentru a face bani ca să îți poți întreține familia care nu ți-a dat șansă să înveți să trăiești altfel. Mai poți vedea această cale ca pe un destin determinat de factori cum sunt locul unde trăiești, oamenii și mai ales familia. Cred că această cale vine din privațiuni afective, lipsuri și griji.

  1. Ce ai schimba, dacă ai putea?

Schimbarea vine din a putea alege libertatea și asta ar însemna să pot ieși din „casa cu nebuni”, să nu am acest miros de gunoi putrezit care mă arde sau mă bântuie, măcar să am șansa că pot să schimb ceva, să am speranță că pot să aleg.

  1. Mai există ferestre sau destinul tău va fi legat întotdeauna de mahala?

Nu cred că există alt destin când ești prins într-o lume unde nu înveți decât care este limita dintre viață și moarte. Nu ai speranțe sau libertate de a alege, când nebunia este arma ce se plimba pe străzi. Mahalaua mea este tragedia învingerii.

  1. Urăști mai mult decât iubești?

Când dragostea ți-o dai pe bani, ai nevoie de ură ca să poți să trăiești. Există acel pas, un gol între iubire și ură, care nu au cum să existe în noi una fără cealaltă. Iar dacă sufletul e pustiu și nu umpli acel gol cu mai multă ură sau iubire rămâi fără speranță și nu te temi de nimic, nici chiar de moarte, nu ai nimic de pierdut.

    6. De ce îți este cel mai tare frică ?   

De a nu avea ce mânca și de pustiul ce te bântuie într-o lume fără bucurii.

Sâmbătă, 25 noiembrie, ora 19.00 – CASA CU NEBUNI

Duminică, 26 noiembrie, ora 19.00 –CASA CU NEBUNI

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s