Amalia Popa- teatrul este viață


„Teatrul nu numai că este foarte important în viaţă, dar înseamnă viaţa însăşi”, spunea Lev Dodin. Cu alte cuvinte, teatrul e viaţă.

 S-a născut pe 14 februarie 1994 în Roman, jud. Neamț. A absolvit Colegiul Național „Roman Vodă” și a făcut parte din Trupa de teatru Gong din Roman încă de la 13 ani. În prezent este actriță la Teatrul Masca.

amalia

Cine este Amalia Popa?

Se spune că suntem suma oamenilor care trec prin viaţa noastră şi a experienţelor pe care le acumulăm. Însă, de multe ori, ne lipseşte conotaţia autenticităţii. Tindem să devenim, să ne depăşim condiţia, să fim o fiinţă completă şi originală, fără disimulări. Muncim la acest ideal întreaga viaţă. Şi constatăm că suntem cineva ce încearcă să ajungă mereu într-un punct, de fiecare dată altul, şi mai îndepărtat decât primul, precum Sisif în veşnica lui trudă cu bolovanul.

 Personal, sunt o proiecţie în viitor a ceea ce visam cu câţiva ani în urmă şi, în acelaşi timp, mereu în căutare de mai mult. Aşadar, sunt un om ca toţi ceilalţi. Unii ar spune despre mine că sunt un vulcan gata să erupă, alţii că sunt sensibilă şi copilăroasă. Probabil că am câte puţin din ambele. Tot ce ştiu e că sunt complet hotărâtă să fac ceea ce-mi place şi să pun mereu o bucăţică de suflet.

De ce ai ales să lucrezi la Teatrul Masca?

Teatrul Masca a fost pentru mine primul teatru din Bucureşti cu care am luat contact, unde am facut şcoala şi m-am dezvoltat ca actriţă. I-am avut ca profesori pe domnul Mihai Mălaimare şi doamna Anamaria Pîslaru, doi oameni minunaţi care au contribuit enorm în formarea mea. După terminarea facultăţii, am fost mai mult decât onorată să fiu primită în trupa Teatrului Masca, din care fac acum parte.

Care sunt lucrurile pe care actoria te-a ajutat să le înveți despre tine, la un nivel personal?

Actoria te obligă să ai deprinderi. Lucrezi în permanenţă cu tine însuţi. De dimineaţa până seara. Corpul devinde instrumentul tău de lucru; pentru a „suna” frumos, trebuie să-l acordezi mereu. Şi pe lângă tot ce înseamnă muncă fizică, eşti într-o continuă dezvoltare intelectuală. „Actorul trebuie să fie precum un burete care să absoarbă tot ce e în jurul lui”, ne spunea odată domnul Mălaimare. Citim orice ne pică în mână, vedem spectacole de teatru, concerte, vernisaje, ascultăm muzică, vizităm muzee, ne uităm la cât mai multe filme, facem orice pentru a ne îmbogăţi cunoştinţele. E ca o vânătoare de comori pe care o efectuezi zilnic, neobosit. Şi e atât de frumos!

Care este cel mai drag proiect al tău, de până acum? Ai putea spune că ai unul de suflet, care te-a trecut prin toate stările și ți-a testat limitele?

Un proiect foarte drag mie a fost „Veşnicie provizorie„, de Valeriu Butulescu, în regia doamnei Cătălina Bostan, spectacol cu care am participat la mai multe festivaluri naţionale, câştigând numeroase premii, dar mai ales experienţă. Rupeam câte puţin din mine la fiecare reprezentaţie.

Cât mai pe scurt, ce înseamnă teatrul pentru tine?

„Teatrul nu numai că este foarte important în viaţă, dar înseamnă viaţa însăşi”, spunea Lev Dodin. Cu alte cuvinte, teatrul e viaţă. Şi e totul. Mi-am ales cea mai frumoasă meserie din lume pentru că eşti nimic, şi în acelaşi timp, totul.

În ce proiecte ești implicată în prezent?

În prezent mă împrietenesc din ce în ce mai mult cu Niculina, personajul pe care îl interpretez în spectacolul „Nastasia„, cel mai nou proiect al Teatrului Masca. Fetiţa asta nu mă lasă să dorm nopţile. Cred că până la premieră vom ajunge de nedespărţit.

Lasă un comentariu

Filed under Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s