Povestea lui Alex, un tânăr extrem de talentat


,,…sufăr de sindromul clovnului trist și  atunci când râd, râd în ciuda vieții !,,

14639857_1137318026316722_1628616726061311499_n

Alexandru Marian Floroiu s-a  născut în Comănești, Jud. Bacău pe 8 septembrie 1989. Joacă la Teatrul Masca încă din timpul facultății. El a absolvit Universitatea Hyperion în 2013, avându-i profesori coordonatori pe Mihai Mălaimare și Anamaria Pîslaru.De-a lungul timpului, a jucat în diferite producții de teatru și de film. În anul 2015 este votat „Cel mai bun actor” în cadrul programului european MovIeT, iar din 2016 filmează episodic pentru Atletico Textila.

Colaborarea cu Teatrul Masca a început încă din timpul facultății. Cum a fost experiența aceasta pentru tine?

Benefică. Privind în jurul meu, realizez că fac parte dintre puținii norocoși de a fi pășit pe scena unui teatru profesionist încă de pe „băncile” facultății. Parcursul meu artistic în trupa Masca s-a realizat consecvent, fără să ard etape. Mi s-a oferit șansa de a încerca, de a rata și de a învăța din proprie experiență. Și am ratat cu plăcere!

E o mică junglă după ce termini facultatea de actorie. Care sunt posibilitățile reale să pătrunzi în sistem?

Aveam noi o vorbă pe care ne-o aruncam, în glumă, când băteam mingea pe maidan: „Ești bun, păcat că nu ești căutat!” O folosesc și astăzi pentru a-mi arăta aprecierea față de colegii mei de scenă. Cu același haz! Vreau să subliniez ideea că nu e suficient să fii un actor bun, trebuie să te faci și căutat. Acum… fiecare, după posibilități.

Cum comentezi opinia predominantă că tinerii actori se confruntă cu lipsa de șansă?

Așa o fi, de vreme ce ea a fost emisă ! Eu îi sfătuiesc pe actorii care nu și-au întâlnit încă șansa, să nu cedeze, să creadă în chemarea lor și să se pregătească din timp pentru acea întâlnire. Pentru că ea va avea loc !

Care sunt lucrurile pe care actoria te-a ajutat să le înveți despre tine, la nivel personal?

Am învățat că pot fi ticălos cu nonșalanță și că s-ar putea să-mi facă plăcere ! Am realizat că sufăr de sindromul clovnului trist și că atunci când râd, râd în ciuda vieții ! Am mai învățat să iau oamenii așa cum sunt și să îi iubesc fără să mă atașez de ei. Am înțeles că sunt cine sunt, că într-o zi voi muri și că aș avea puterea de a lăsa în urma mea o lume mai bună ! 

Trebuie să tindă tânărul artist să devină actorul total, să-și exploateze toate mijloacele de expresie?

„Actorul total” e un miraj. Nu există cu adevărat, dar imaginea lui ne determină să continuăm aventura. 

 De ce fel de povești crezi că au nevoie oamenii?

Oamenii au nevoie de povești. De orice fel. Povestea e o hrană a sufletului. Ea ne învață cum să trăim și de ce.

În ce manieră, în ce măsură, reușește teatrul să apropie, să seducă, să emoționeze, să motiveze, să reactiveze energii creatoare, readucând la viață esențialul ?

Tocmai prin această capacitate de a readuce la viață esențialul reușește teatrul să emoționeze. Simplitatea, arta, natura, tăcerea, adevărul, sunt energii care ating oamenii și îi fac să vibreze.  

 Are actorul puterea de a salva societatea de astăzi?

Sper… Dar mai întâi, trebuie să se salveze pe el însuși !

Lasă un comentariu

Filed under Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s