De vorbă cu actorul Eugen Fetescu


„Prin tot ce trece un actor în viață este zero fără voi, spectatorii.”

     Fetescu Eugeniu are 31 de ani și s-a născut în orașul Sângerei din Republica Moldova. Acolo a copilărit și a absolvit liceul teoretic Mihai Eminescu. În 2007 a absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, specialitatea actorie teatru și cinema. Încă din timpul facultății a lucrat la teatrul Alexei Mateevici din Chișinău. Din 2009 locuiește în România, iar ca actor a lucrat întâi la Teatrul Valah (în prezent Teatrul Tudor Vianu) din Giurgiu. Din 2010 a început colaborarea cu Teatrul Masca unde se află și în prezent.

13245379_1034745523229851_7400022106628576132_n

      Ai plecat din Chişinău la 23 de ani. De ce ai decis să faci această schimbare ?

 Am plecat din Chișinău la vârsta de 23 de ani pentru că voiam să joc. Plecasem de un an  din Teatrul Alexei Mateevici, deoarece nu reușeam să supraviețuiesc în Chișinău cu un salariu, care pe atunci era sub jumătatea unei chirii minime. În anul ce urmase am reușit să ajung să câștig suficient, dar nu ca actor. Nu jucam. Lucru care mă sufoca. Ardeam de dorință să joc. Așa că atunci când am fost contactat de către profesorul meu pentru un proiect la Teatrul Valah din Giurgiu, nu am ezitat o secundă, m-am înfipt cu ambele mâini în această posibilitate și am plecat să fiu ce mi-am dorit de mic, Actor.

       Spune-mi o poveste sau povestește-mi o întâmplare fără de care Eugen Fetescu nu ar fi fost Eugen Fetescu

Dacă stau să mă gândesc, nu cred că este vorba de o singură întâmplare, aș spune că există o consecutivitate, un lanț de întâmplări care nu ar fi avut loc una fără de alta. De exemplu, dacă nu mă dăruia Dumnezeu cu încă o surioară, părinții mei nu ar fi primit un apartament mai mare în altă parte a orășelului meu natal, iar eu nu aș fi schimbat școala și nu aș fi cunoscut-o pe Evdochia Andriuță, noua mea profesoară de limbă și literatură română. Dânsa a fost persoana care având o pasiune pentru teatru mi-a transmis-o și mie. Datorită ei am dorit de mic să mă fac actor.

      Ce ar recomanda, cel din prezent, versiunii tale din studenţie? Ce ai fi vrut să ştii pe vremea când intrai în primul an de facultate, dar ai învăţat mai târziu?

 Studenția mea, cu toate greutățile ei a fost una frumoasă. Totuși mi-aș fi recomandat să fiu mai prezent și mai implicat în studiu, ochii larg deschiși, urechile bine ciulite și gura, mai bine… controlată.

 În anul întâi de facultate, aveam impresia că știu multe deși nu știam nimic, iar acum cunosc destule, dar am impresia ca nu știu nimic. Cred că era mai util să fiu conștient de câte lipsuri aveam și câte de aflat. Așa probabil ar mai fi dispărut din orgolii, care făceau ca lucrurile să se asimileze mai greu, mai cu probleme...

    Care este cel mai drag proiect al tău, de până acum? Ai putea spune că ai unul de suflet, care te-a trecut prin toate stările şi ţi-a testat limitele?

 Un proiect mai drag ar fi cam greu să aleg. Dacă nu toate, atunci sigur multe dintre ele îmi sunt dragi. Preferate ar fi probabil: Zidul, Țara unde îngerii vin degeaba, Romeo și Julieta, Când dragostea poartă pâslari și ar mai fi…

În materie de testat limitele a fost sigur Țara unde îngerii vin degeaba și Când dragostea poartă pâslari. În primul a trebuit să învăț să-mi las corpul să creeze pentru creier, lucru pentru care am înotat în propria-mi transpirație, iar la al doilea trebuia să învăț commedia dell’arte și tehnica lucrului cu masca de commedia . A fost frumos și greu faptul că o bună bucată de timp, aceste două proiecte s-au lucrat în paralel.

    Trebuie să tindă tânărul artist să devină actorul total, să-și exploateze toate mijloacele de expresie?

 Sunt absolut sigur că un actor trebuie să-și exploreze corpul, să-și dezvolte și să-și mențină toate mijlocele de expresie posibile. Un actor total ar trebui să fie capabil să facă de toate, lucru care necesită un corp liber, minte deschisă, flexibilitate emoțională. Omul e o mașinărie la volanul căreia este mai greu si mai periculos decât la volanul unei mașini de curse, iar actorul trebuie să-i cunoască toate butoanele și manetele ca să ajungă cu brio la finish-ul solicitat.

      În ce punct pe drumul tău te simți acum?

 Din orășelul Sângerei până pe scena Teatrului Masca, drumul a fost destul de lung și anevoios. Acum mă uit înapoi și zâmbesc admirând cum s-au legat toate ca să ajung aici. Dar actor fiind, am avut senzația că totul este în continuare la început și deși simt veșnica „foame” de provocări și de „mai am multe de explorat”, sunt totuși mulțumit de parcursul meu de până acum. Sunt fericit că am ajuns la Masca și conștient că acest teatru mi-a oferit posibilitatea de a comunica în mai multe feluri cu publicul. Așa că aș putea spune ca în drumul meu sunt exact unde trebuia să fiu și că abia aștept să văd ce urmează.

      Care sunt lucrurile pe care actoria te-a ajutat să le înveţi despre tine, la un nivel personal?

 La nivel personal actoria m-a ajutat să-mi formez o disciplină pe care nu o aveam și la care desigur mai am mult de lucru. În teatru am ajuns repede la concluzia că fără așa ceva nu se poate ajunge la un rezultat armonios. Actorul trebuie să tragă de el maxim și cu o plăcere aproape masochistă, să lucreze constant asupra sa și cu sine, iar așa ceva este absolut imposibil fără o auto-disciplină puternic asumată.

      Un mesaj pentru publicul spectator.

Prin tot ce trece un actor în viață este zero fără voi, spectatorii. Toate poveștile și personajele sunt pentru voi, pentru a vă distra, a vă informa, a vă pune pe gânduri, a vă emoționa, a vă trezi, a vă aminti de valorile adevărate al Omului, mai ales acum, în acest secol atât de  materialist.  Mergeți la teatru și, mai ales, veniți la Masca.

 

 

Lasă un comentariu

Filed under Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s