Ioana Macarie despre TANGO (Una Historia de Tango)


Ioana Macarie ne-a raspuns la cateva intrebari despre spectacolul Una Historia de Tango), spectacol pentru care a facut regia, coregrafia si scenariul, si care se va juca Duminica 9 februarie, ora 19.00

– De ce tango? De ce nu vals, capuera sau orice altceva?

Dl. Malaimare are o pasiune pentru acest stil de dans si ma bucur ca a avut incredere in mine sa i-l transpun pe scena in viziunea mea. Tangoul este extrem de pasional, intim si spectaculos in acelasi timp. Acum, in sfarsit, il poate vedea in interpretarea actorilor  teatrului…Sper sa fie mandru…

De unde ideea frumoasa a reprezentarii evolutiei acestui dans cu aceleasi personaje, de la nasterea in porturile argentiniene pana la metropola contemporana?

– Pentru ca dragostea intre doi oameni este aceeasi in orice perioada ar putea fi; fie ca sunt argentinieni, francezi, americani sau romani. Istoria a fost substratul pentru aceste povesti de dragoste si normal ca stilul in sine iti ofera oportunitatea perfecta.

Cum ai ales muzica? Banuiesc ca aveai o plaja foarte larga de unde puteai alege. Ce a fost mai puternica – intuitia? A fost vorba si de marketing?

– Am incercat sa gasesc piese mai cunoscute si in acelasi timp mai comerciale in asa fel incat publicul sa poata recunoaste cateva pasaje. Trebuie sa recunosc ca intuitia si atmosfera fiecarei piese a conturat putin cate putin acest spectacol.

– Ai un moment preferat in spectacol?

– Tot momentul 1980 imi este foarte drag dar fiecare moment este special in felul lui. M-am atasat eu mai mult de 1980 poate si din cauza ca personajele principale sunt un coregraf si asistenta lui…

– Care este diferenta intre a lucra la un asemenea proiect cu actori fata de a lucra cu dansatori? Care sunt avantajele, dar dezavantajele?

– Dezavantajele unui actor ar fi faptul ca miscarea se asimileaza mai greu si de aici o mica discrepanta intre expresia fetei, atitudinea corpului si miscarea propiu-zisa. E o munca acerba sa reusesti sa le comprimi pe toate in asa fel incat spectatorul sa inteleaga imaginea per ansamblu. In schimb, un dansator, a carui usurinta este miscarea, e posibil sa nu reuseasca sa trasmita decat cu corpul. Daca ar trebui comparate in mod direct, diferenta  ar fi timpul de lucru. Un actor a reusit aceasta performanta in 2 luni, unui dansator i-ar fi trebuit o luna si jumatate.

– Eu, care ii vad zi de zi si spectacol de spectacol pe actorii nostri, i-am gasit … altfel, in acest spectacol. I-am cunoscut din nou. Tu cum i-ai redescoperit de la SLUGA LA DOI STAPANI, de exemplu, la TANGO?

– Ma bucur ca am apucat sa-i cunosc mai bine si cu ocazia asta sa reusesc sa scot tot ce e mai bun din fiecare. Sper sa le fie si lor benefica aceasta experienta si sper sa se descopere in continuare, cu fiecare reprezentatie.

– Sunt in statia de autobuz. Ma atrage un afis pe care scrie deasupra unor siluete gratioase: UNA HISTORIA DE TANGO. Ceva imi place. M-as duce la acest spectacol despre care habar nu am daca e de teatru sau de dans. La ce sa ma astept?

– La o experienta. Noi trebuie sa invatam sa experimentam senzatii. Dansul asta transmite in mod principal iar atunci cand este interpretat de actori se transforma in…ce doreste spectatorul. Senzatia merita traita!

tango

3 comentarii

Filed under 1

3 responses to “Ioana Macarie despre TANGO (Una Historia de Tango)

  1. Pingback: Teatru şi tango, în două viziuni | impresii din lumea mare

  2. Pingback: Ultimul Tango la Masca | Teatrul Masca Blog

  3. Pingback: Dansul se transformă în ce doreşte spectatorul | Teatrul Masca Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s