Părintele Gonzaga şi Îngerul


Mai întâi, Marquez:

„Parintele Gonzaga a sosit înainte de şapte, alarmat de neobişnuitul ştirii. La această oră dăduseră fuga până şi curioşii mai puţin frivoli decât cei din zori, făcând tot felul de presupuneri despre originea captivului. Cei mai simpli gândeau că va fi numit primarul lumii. Alţii, cu un spirit mai aspru, presupuneau că va fi ridicat la gradul de general cu cinci stele pentru ca să câştige toate bătăliile. Câţiva vizionari sperau că o să fie păstrat de prăsila, pentru a sădi pe pământ o stirpe de oameni cu aripi, înţelepţi care-şi vor asuma treburile universului.

Numai că parintele Gonzaga, înainte de a fi popa, fusese un vestit tăietor de lemne. Ivit printre împrejmuirea de sârmă, a răsfoit la repezeală catehismul şi a cerut să i se deschidă poarta pentru a putea cerceta îndeaproape pe acel bărbat inspirând milă care, alături de găinile nedumerite, părea mai puţin om şi mai mult orătanie decrepită. Stătea retras într-un colţ, între cojile de fructe şi resturile de mâncare pe care i le aruncaseră vizitatorii matinali, uscându-si la soare aripile întinse. Străin de obrăzniciile lumii, abia dacă şi-a ridicat ochii de vultur, murmurând ceva pe limba lui, când părintele Gonzaga a intrat în coteţ şi i-a dat bună ziua în latineşte. Parohul a avut atunci prima bănuială a imposturii sale, dovedind că nu înţelegea limba Domnului şi nici nu ştia să-i salute pe trimişii săi. Mai târziu a observat că, privit de aproape, părea destul de pământean: avea un insuportabil miros de ceas rău, partea de dinlăuntru a aripilor semănată cu alge parazite şi penele mari retezate de vânturi terestre, şi nimic din mizerabila sa natură nu era în acord cu distinsa demnitate a îngerilor. Atunci a părăsit coteţul şi cu o scurtă predică i-a prevenit pe curioşi de riscul neştiintei lor. Le-a adus aminte că demonul are prostul obicei de a recurge la artificii de carnaval pentru a-i zăpăci pe nechibzuiti. Le-a argumentat că dacă aripile nu sunt elementul principal care determină diferenţele dintre un uliu şi un aeroplan, cu atât mai puţin ar fi pentru a recunoaşte îngerii. Cu toate acestea, a promis să scrie o scrisoare episcopului, pentru ca acesta sa scrie alta superiorului său şi pentru ca acesta să se adreseze Papei, astfel încât verdictul final să vină de la tribunalele cele mai înalte.

Dar prudenţa sa a fost ca sămânţa semănată-n pustiu. Ştirea despre îngerul captiv s-a răspândit cu atâta repeziciune, încât, doar după câteva ore, în curte se făcuse o gălăgie ca la piaţă şi a trebuit să se aducă trupa cu baionete pentru a înspăimânta tumultul gata să răstoarne casa. Elisenda, cu şira spinării încovoiată de măturatul continuu al gunoiului de bâlci, a avut, totuşi, buna idee de a împrejmui cu un zid curtea şi de a cere cinci parale celor ce voiau să intre să vadă îngerul.” – UN DOMN BĂTRÂN CU NIŞTE ARIPI ENORME – Gabriel Garcia Marquez 

Și apoi, pentru că unele spectacole se inspiră din literatură, vă invităm să vedeți spectacolul nostru

ŢARA UNDE ÎNGERII VIN DEGEABA, Sâmbătă 24 noiemrie, ora 19.00

 

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Fără categorie

Un răspuns la „Părintele Gonzaga şi Îngerul

  1. Pingback: ŢARA UNDE ÎNGERII VIN DEGEABA « Teatrul Masca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s