Joi, 5 noiembrie, ora 20.00 - INTRUSA
Vineri, 6 noiembrie, ora 20.00 - CAFENEAUA
Sambata, 7 noiembrie, ora 12.00 - COCKTAIL (Metrou)
Sambata, 7 noiembrie, ora 19.00 - ACUL CUMETREI GURTON
Duminica, 8 noiembrie, ora 12:30 - ANIVERSARE 6 ANI de ,,Orasul de sub oras” (Unirii 1)
Duminica, 8 noiembrie, ora 19.00 - REGELE CERB
De pe bloguri adunate:
“Viziunea regizorului de a plasa intregul scenariu in perioada Flower Power mi s-a parut extraordinara,ideea capata continuitate,complexitate si prin costumele realizate in consecinta. In ceea ce ma priveste, consider ca actorii au jucat mai mult decat impresionant, dinamismul, coerenta impecabila a replicilor, interferentele culturale, prezenta scenica mi-au captat atentia in totalitate! un amalgan de multumire, uimire, fascinatie, admiratie si toti termenii de genul acesta m-au transformat timp de o ora si ceva (oricum n-am realizat cand a trecut timpul) intr-un spectator mut, uluit de munca unor artisti valorosi…” (blogul Frumos esti calule!)
***
“Sa spun ca piesa merita fiecare minut petrecut in sala, e prea fad. Dar totusi o spun: merita! Echipa de actori este plina de tinerete si de energie (si foarte mult talent, bineinteles), iar piesa…piesa se recomanda de la sine: “Sluga la doi stapani” dupa Carlo Goldoni.” (blogul yUpiKe)
***
“Impreuna cu prietenii mei,am ras si ne-am distrat,datorita interpretarii actorilor si piesei,biletul si-a meritat banii si sunt sigura ca am sa mai merg la evenimentele acestui teatru care are in spate o echipa minunata.” (blogul Romfumsivanilie)
***
Asa ca, atunci cand am vazut, zilele trecute, piesa Sluga la doi stapani, dupa Carlo Goldoni, in regia lui Mihai Malaimare, cu o distributie formata exclusiv din actori tineri, am ramas cu gura cascata. Ca sa descriu prestatia lor ar trebui sa folosesc sintagme precum: entuziasm debordant, energie nestavilita, pasiune arzatoare, veselie molipsitoare… si as putea sa continui cu multe alte cuvinte laudative din DEX.” (blogul teambuilding cu piticii)
Preluam de pe blogul lui Cosmin Cretu – il stiti din spectacolele noastre: Intrusa, Oglinda, Fior D’Amor In Bucuresci, Cafeneaua etc., acum director la teatrul Valah din Giurgiu - un articol scris pe blogul lui despre Milan Sladek:
AXIOMA
“Simplu, direct, ca un ou al lui Columb:
Ieri am fost la întâlnirea cu Milan Sladek, mediată de teatrul Masca (invidie colegială pentru Măştile europene…). Mi-am reprimat curiozitatea de a căuta pe net imaginea mimului slovac. Aşa încât contactul vizual a fost unul, i-aş zice, surprinzător. Mă aşteptam la o faţă plastico-elastică. Nimic de genul ăsta. De fapt – poftim:
Work-shop-ul în sine… Ca om care a predat şi predă, ştiu că aviditatea celor care te ascultă e una aproape tiranică. Să te ferească Dumnezeu să nu fii spectaculos! Ei bine, domnul ăsta cărunt (impresia de “domn” a fost nimicitoare, mare calitate într-o lume care suferă tot mai mult din cauza lipsei de aristocraţie) ne-a vorbit bonom si axiomatic.
Despre imaginile-sablon ale mimei, despre apropierea gestului de literatură sau de muzică, despre căutarea la care este supus permanent artistul. Dar, mai presus de orice, ne-a spus un lucru care…” cititi continuare pe blogul lui Cosmin Cretu
- Cateva cuvinte despre tine. De ce teatrul? Cum ai ajuns la masca?
- Despre mine…Ma urmareste imaginea unui loc uitat de timp si rupt, parca, de restul lumii, unde ma vad copil si unde ma reintorc de multe ori cu gandul si cu inima. Aceasta… reintoarcere catre inocenta, as putea numi-o, imi da o liniste sora cu pacea pe care o ai dupa o rugaciune profunda. Mai am o imagine, de data aceasta fara sa fiu implicat direct, a unui batran ce merge prin lume insotit de un baiat, amandoi de o simplitate care, de fiecare data cand ii vedeam, ma duceau cu gandul la un intelept Maestru si la discipolul sau iubit. Cred ca fiecare dintre noi are nevoie sa revina macar din cand in cand la inocenta acelui suflet de copil din noi si fiecare dintre noi avem nevoie de un batran care sa ne poarte prin lume oferindu-ne o farama din intelepciunea sa…
Mi-a placut matematica. Daca nu eram actor, ma faceam inginer. Chiar am diploma de “inginer colegiu in Microtehnica si Optica”, ca am absolvit si Politehnica. N-am practicat niciodata, dar imi place cum suna, tie nu? A, si imi place sa scriu, mi-ar fi placut sa fiu scriitor. In urma cu ceva ani chiar imi spuneam “ce-ar fi sa pot trai din scris ?”. N-am ajuns chiar pana acolo, dar am mai castigat cate ceva din “mazgalit”….
De ce teatru… Pentru ca asa a fost sa fie 
. N-am un motiv anume si cu atat mai putin unul spectaculos. Cred ca Doamne-Doamne a fost bun cu mine si mi-a dat sansa sa vad cum e sa traiesti mai multe vieti intr-una. Si ma bucur ca s-a intamplat sa fie asa. Oricum, nimic nu e intamplator. Iar la MASCA am ajuns… printr-o intamplare J. Glumesc, desigur. Eram la un master la UNATC, am fost intrebati de profesorul nostru, regizorul Gelu Colceag, un om pe care eu il consider cu totul si cu totul special, cine vrea lucreze “cu Malaimare, unde o sa vedeti voi ce inseamna sa muncesti, nu ce facem noi aici ! O sa va rupa!”. Am vrut, pentru ca auzisem ca se face si step la Masca, iar eu vroiam de mult timp sa invat, am venit, iar la a doua intalnire dl. Malaimare m-a intrebat daca vreau sa vin la Masca. Am zis da fara sa ezit. Si cred ca am facut foarte bine.
- Din care categorie faci parte? Cei tineri sau ,,i vecchi” ?
- Teatrul e ca viata (formularea nu-mi apartine, dar subscriu la ea), cu cat esti mai „vechi”, cu cat ai gasit mai multe raspunsuri, cu atat ai mai multe de spus. Sa zicem ca sunt la varsta cand mai sunt raspunsuri de aflat… Citeam undeva ca bucuria sta in cautare, in framantarile generate de aceasta cautare, nu neaparat in atingerea telului. Mi-a placut formularea si, iata, acum savurez aceasta cautare. Oricum, nu ma grabesc, drumul tot intr-acolo duce.
- Daca ai fi putut, ai fi ales alt personaj din sluga?
- M-am bucurat in primul rand ca am fost distribuit in acest spectacol si m-as fi bucurat de orice personaj. De altfel, in distributia initiala eram Brighella… Eu cred ca fiecare personaj este foarte important intr-un spectacol si, in general, in viata lucrurile au valoarea pe care tu le-o dai. Ca actor, mi se pare mai provocator si mai interesant sa cauti „rezolvarea” personajului care ti s-a dat, chiar daca uneori crezi ca poate ti s-ar potrivi un altul. Si revin la ideea ca nimic nu e intamplator, viata iti da in orice moment exact ceea ce meriti sau ai ceea ce ai nevoie, iar teatrul nu face exceptie,. Si poate ca in aceasta perioada aveam nevoie de intalnirea cu domnul Pantalone. Si ma bucur de cunostinta! N-am cerut niciodata sa fiu distribuit intr-un personaj anume. A, ba da, o data, in facultate, la niste exercitii, ni s-a aspus sa ne alegem scene din Shakespeare pe care sa le lucram. Am ales doua scene intre Othello si Iago, vroiam sa joc unul dintre ei, oricare, si mi s-a dat… Silvius. De atunci am zis ca nu mai cer personaje J. In ceea ce-l priveste pe Pantalone, imi place din ce in ce mai mult, chiar daca la prima generala cu public i s-au rupt pantalonii de doua ori (nu spun unde ), apoi tanti Sanda, cabiniera noastra, m-a salvat dandu-mi un alt pantalon. Deci, Pantalone a jucat la primul spectacol cu public in doi pantaloni…
- Care este determinantul tau care te ajuta cel mai mult sa il joci pe Pantalone?
- Imi place. Bucuria cu care am abordat inca de la inceput lucrul la spectacol a facut sa ma „imprietenesc” destul de repede cu Pantalone. Sigur, la aceasta a contribuit increderea in sugestiile si in drumul pe care m-a orientat regizorul spectacolului, dl. Mihai Malaimare. Cred ca e important si benefic sa ai incredere in „dirijorul orchestrei”.
- Sincer, cui i-ai da-o mai degraba pe Clarice? Lui Florindo sau lui Silvio?
- Aici poti sa scrii ca rad in hohote )… Pai puteam sa fi vrut eu s-o dau oricui, domnul Goldoni e cel care are ultimul cuvant, asa ca…
- Ce asteptari ai de la acest spectacol?
- Sa aiba o viata cat mai lunga si sa fie jucat cu aceeasi bucurie, ba chiar mai mare, de fiecare data. Imi place enorm acest spectacol si ii multumesc inca o data dlui. Malaimare ca m-a distribuit in el. Ca si in „Acul cumetrei Gurton”, ca si in celelalte spectacole. De altfel, le multumesc tuturor colegilor, pentru ca fara ei poate ca s-ar fi amanat pentru un timp intalnirea mea cu acest Pantalone si cu situatiile prin care el trece. Intr-un spectacol e important sa dai, dar si sa primesti, ca sa poti da mai departe.
- Cat ti-au folosit antrenamentele de tai chi chuan la acest rol?
- O sa razi, dar antrenamentele alea de tai chi chuan chiar sunt folositoare, pentru ca iti constientizezi si trezesti niste energii pe care le ai, dar le tii acolo, adormite. De altfel, orice forma de „antrenament” cu tine insuti e benefica. Ne cunoastem destul de putin pe noi insine si e pacat, pentru ca suntem mult mai mult decat credem.
Din profunzimile departamentului PR:
- De ce porti peruca cu par cret peste parul tau natural care este … cret?
- Ha-ha-ha-ha-ha!!!! Misto intrebare! Uite-asa!
***
Duminica, 1 noiembrie, ora 19.00 la Teatrul Masca
Pentru initierea si sustinerea proiectului ,,Masti europene la…Masca”, eveniment in cadrul caruia aduce in fata publicului romanesc pe marii artisti de teatru gestual din Europa, Jurnalul National il considera pe Mihai Malaimare – Omul zilei!
In cadrul prezentei marelui artist slovac Milan Sladek la ,,Masti europene la …Masca”, acesta va sustine Vineri, 30 octombrie, ora 20.00 si Sambata, 31 octombrie, ora 20.00 doua reprezentatii din spectacolul MIMES.
Un one-man show elaborat, MIMES se constituie intr-o marturisire de credinta a actorului-regizor, cu momente de pantomima din diverse spectacole pe care le-a jucat de-a lungul carierei, imaginile inchipuite fiind un omagiu adus artei mimului, o oda fara cuvinte inchinata celei mai vechi si eficiente forme de comunicare a omenirii.
In cadrul Festivalului “Masti europene la Masca” - editia a V-a – Milan Sladek, un om de teatru complet (actor, regizor, scenarist, scenograf), invitatul nostru din acest an, va prezenta doua spectacole vineri si sambata, de la ora 20.00. (vezi detalii pe site-ul masca).
Am postat aici un video cu un moment realizat de Milan Sladek acum un an.
In cadrul Proiectului TEATRUL DE NOAPTE
organizat de Primaria Municipiului Bucuresti si ArCuB, in parteneriat cu “Jurnalul National” ,
va invitam maine,
Miercuri, 28 octombrie, de la ora 22.00
la SLUGA LA DOI STAPANI
intrarea GRATUITA.
DETALII PE WWW.MASCA.RO
In 2005, Mihai Malaimare, directorul Teatrului Masca, initia un foarte incitant Proiect cultural – “Masti europene la…Masca” – in cadrul caruia a oferit bucurestenilor ocazia sa se familiarizeze cu creatii artistice din tarile Uniunii Europene.
Proiectul răspunde nevoii publicului romanesc de a fi „la zi” cu informaţia culturală din Europa, fiind totodata un prilej de reflectie asupra teatrului si rolului sau in lumea contemporana. Pentru truditorii de ani buni ai scenei româneşti aceste întâlniri sunt prilejul de a vedea „live” monştrii sacri ai teatrului european de care au aflat doar din cărţi.
La primele doua editii au fost invitati doi mari actori si regizori din Polonia si Olanda, Josef Szajna si respectiv Jango Edwards. A urmat, in 2007, actrita din Marea Britanie – Nola Rae cu un spectacol-eveniment, o satira exceptionala la adresa setei de putere, avand un titlu pe masura: „NAPOLEON IESE, URMARIT DE IEPURI”.
In 2008 a fost la Masca artista Claire Heggen, eleva a lui Etienne Decroux si co-fondatoare, alaturi de Yves Marc, a companiei pariziene ,,Theatre du Movement”.
Anul acesta in cadrul Festivalului ,,Masti europene la…Masca” avem placerea de a prezenta publicului romanesc pe marele artist Milan Sladek, o personalitate complexa, a carui biografie artistica este definita de nevoia continua de a depasi granitele teatrului clasic, precum si propriile realizari. Spectacolele sale imbina momente de pantomima de grup, solo, dans, masti si papusi, reusind sa uimeasca publicul de fiecare data.
In cadrul prezentei sale in Teatrul Masca, Milan Sladek va sustine un work-shop in 3 sesiuni si doua reprezentatii ale spectacolului sau – MIMES.
Ca finalitate a proiectului socio-cultural propus de Teatrul Masca in colaborare cu Cirip.ro, KFC si PR365.ro, astazi, in sediul din Bucurestii Noi s-a jucat Spectacolul CLOVNII pentru elevii hipoacuzici ai Scolii Nr.1 din Bucuresti. La sfarsit, cei mici au primit produse (calde:) ) de la KFC.
A fost o actiune reusita intr-o atmosfera placuta, moment pe care l-am trait in intregime cu sentimentul ca facem ceea ce trebuie.
INSEMNARI DE REGIZOR – MIHAI MALAIMARE FOTO JURNAL MASCA MALAIMARE BLOG
|
Twitter
