SALOME, Miercuri 1 februarie, ora 19.00

- Emilia Manea, care sunt motivele pentru care ți-ai dorit să joci în această piesa? Ce anume crezi ca te-a ajutat cel mai mult în obținerea rolului Salome?

 - Am fost entuziasmată cînd mi s-a propus; nu cred că ar putea vreo tânără actriță să refuze așa ceva, e un rol mare…în plus, e vorba de un muzical. Mi-am dorit foarte mult să joc în spectacole de genul ăsta și imi doresc în continuare să am parte de cat mai multe experiențe similare. “Ce anume m-a ajutat cel mai mult în obținerea rolului?”- probabil faptul că mă “înţeleg bine” și cu muzica

- Este primul muzical în care joci? Care sunt impresiile?

- Nu e primul muzical.  Am mai lucrat și la spectacolul “ACUL CUMETREI GURTON“, unde muzica e compusă tot de Răzvan Diaconu, dar sarcina mea  nu a fost atât de mare, a trebuit doar să învăț cântecele și coregrafiile și să-mi găsesc un loc în “peisajul” spectacolului. La “SALOME“, mai important a fost personajul și apoi cântecele, ariile. Mai exact, mi s-a spus că în loc să vorbesc pe scenă, trebuie să cânt; așa că pariul a fost și mai mare: să-mi fac personajul și să mă exprim, în loc de cuvinte, prin muzică . Norocul meu a fost că am avut de la cine să” fur’’ meserie… Am lucrat alături de doamna Anamaria Pislaru și de domnul Sorin Dinculescu, actori cu suficientă experiență, așa că am tras cu ochiul cât am avut nevoie; cu folos, sper :)

- Este Salome un personaj negativ? Dacă da, ce te-a convins să interpretezi un astfel de rol?

- Nu aș avea nimic împotrivă să joc un personaj negativ. SALOME este însă un personaj complex, nu e pur și simplu” bun” sau” rău” și oricum, eu, în calitate de actriță care vrea să facă acest rol, trebuie să cred în cauza ei. Dacă aș spune ca e un personaj negativ, ar însemna că o condamn în ochii mei; Salome e o victimă în contextul Herodiada-Irod, e un personaj care vrea cu disperare să primească dragoste, iar lucrul ăsta nu se întâmplă. Nu vreau să dau eu verdictul, cred că asta e treaba publicului spectator.

- Ce te inspiră cel mai mult la personajul tau?

- Am vibrat cu muzica din prima zi: asta a contat. A fost unul dintre ajutoarele mele de bază, spun asta fără să mă gândesc prea mult.

- Cum a fost trecerea de la personajul tău din COMEDIA ERORILOR, la rolul din SALOME?

- Foarte mare. Personajele nu au nimic în comun.  În  “COMEDIA ERORILOR” am fost încurajată să mă joc, să fiu neserioasă, în sensul bun al cuvântului, funcția personajului era de comentator-comic (…).

- Care crezi că va fi impactul spectacolului asupra publicului?

- Nu cred că e un spectacol ușor de privit, e un spectacol care te costă, îți consumă atenția, nu e genul de spectacol pe care îl consumi tu și atât. Dar, ca la orice lucru care costă și solicită, satisfacția este cu atât mai mare…

- Cărui public i se adresează spectacolul? De ce ar trebui să vedem aceast spectacol?

- Spectacolul trebuie văzut indiferent de vârstă pentru că e bogat, complet, intens din toate punctele de vedere: muzică, interpretare, imagini.

SALOME, Miercuri 1 februarie, ora 19.00

Lumina a fost prezentă pe scenă încă de la începuturile teatrului ca artă. Grecii își construiau scenele în aer liber și le aşezau având în vedere poziția soarelui, pentru a putea folosi lumina naturală a acestuia. Își țineau spectacolele în diferite momente ale zilei tocmai pentru a putea încerca diferite tipuri de lumină.

Iluminarea scenei a evoluat de-a lungul timpului, utilizând lumina naturală a soarelui, lumânări, torțe, lămpi cu gaz și, în perioada recentă, lumina electrică. Luminile în teatru, așa cum înțelegem astăzi această componentă esențială, au fost fundamentate, împreună cu bazele ideilor de design, în perioada Renașterii.

SLUGĂ LA DOI STĂPÂNI, Joi 1 februarie, ora 19.00

Deși ideile complexe de dozare și utilizare a luminilor în teatru sunt prezente încă din perioada luminilor pe gaz, inconvenientele mirosului, dar și ale pericolului reprezentat de acestea nu a putut fi neglijat. De altfel, o seamă de teatre au fost distruse de foc în aceste condiții.

GIGI AMOROSO, Vineri 3 februarie, ora 19.00

Odată ce, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se trece la lumina lămpilor incandescente, putem spune că tehnica teatrală se revoluționează şi ea. Posibilitatea de a plasa în dispozitive mici, aflate în siguranță, a luminilor în diferite și anterior neglijate locuri ale scenei deschide noi posibilități de exprimare prin lumină. 

COMEDIA ERORILOR, Sâmbătă 4 ianuariae, ora 19.00

 În teatrul modern compoziția este foarte importantă; prin lumini, regizorul poate arăta spectatorului numai ceea ce el, regizorul, dorește să se vadă în diferite momente pe scenă. Prin aceasta, regizorul pictează pur și simpl scena de teatru în culorile, formele și nuanțele care se mulează pe propria viziune.

MĂTRĂGUNA, Duminică,  5 februarie ora 19.00

SALOME

- Sala Jacques Lecoq -

***

Joi 2 februarie, ora 19.00

SLUGA LA DOI STAPANI

*** 

Vineri 3 februarie, ora 19.00

GIGI AMOROSO

***

Sambata 4 februarie, ora 12.30

TEATRUL DE 2 MINUTE

- Metrou, Unirii 1-

***

Sambata 4 februarie, ora 19.00

COMEDIA ERORILOR

*** 

Duminica 5 februarie, ora 11.00

TREI PRINTESE FERMECATE

*** 

Duminica 5 februarie, ora 12.30

STATUILE

-Metrou, Unirii 1-

***

Duminica 5 februarie, ora 19.00

MATRAGUNA

Ion Luca Caragiale

(1852-1912)

Filozoful Blagomirea ține-n mână adevărul,
Și de-aceea se muncește a seca tot călimărul
Și-a schimba cerneala neagră într-un foc aprins de fraze,
Care-n veci de veci să deie întunericului raze

Și să lumineze mintea robilor și celor șchiopi,
Osândiți să rătăcească sau mereu să dea în gropi.

Cât mult bine poate face cu-un nimica Blagomirea!
Dac-ar ști ce o așteaptă, negreșit că omenirea
Ar veni la Blagomirea implorându-i să consume,
În hârtie și cerneală, cât de mult, oricâte sume.
Numai să-i arate-ntregul adevăr adevărat,
După care pân-acuma ea-n deșert a alergat.

Făr-această rugăminte, Blagomirea-ntr-una scrise,
Până când – vai, țării noastre! – ochii-i pe vecie-nchise…

Multe-s operele sale, cam vreo sută de volume
Despre legile eterne și stăpâne peste lume,
Dar cuprinsul lor e simplu: Blagomirea s-a muncit
Ca să spuie “Tot e totul” și sărmanul a murit…

După aceste deosebiri specifice, vedem că teatrul este tot atît de puțin înrudit cu literatura pe cît ar fi sculptura și pictura cu arhitectura și muzica. (,,,)

Fiind însă că teatrul ne arată oamenii, și fiindcă în împrejurări omenești, acțiunile, cări sunt chiar viața, sunt însoțite de vorbire, oamenii dramaturgului trebuiesc firește să vorbească și ei. Din împrejurarea însă că păpușile lui pe lîngă că trebuie să umble, să plîngă, să riză, să se mîngîie, să se bată, ori să se ucidă chiar (fapte ce nu se pot întîmpla în lume tot pe tăcute) mai trebuie să și vorbească și că poetul nu are alt material extern de comunicare a gîndirii sale decît cuvîntul – din această împrejurare, că un element material este comun, și aceasta în proporții de întrebuințare și ordine foarte neegale, între două arte atît de fundamental deosebite prin modul de transmitere al concepțiunii, se poate oare deduce că Teatrul este Poezie și că o piesă de teatru este o producție de gen literar? Dar o împrejurare asemenea cu aceasta ni-o prezintă și comunitatea altor materiale și mijloace de manifestare între alte arte foarte deosebite: marmura, comună sculpturii și arhitecturii, linia și chiar culorile comune arhitecturii, picturii și sculpturii și, cea mai caracteristică dintre toate pentru teza ce ne ocupă, plastica, asemenea comună picturii, sculpturii și teatrului.

Nu! Teatrul și literatura sunt două arte cu totul deosebite și prin intenție și prin modul de manifestare al acesteia. Teatrul e o artă independentă, care ca să existe în adevăr cu dignitate, trebuie să pună în serviciul său pe toate celelalte arte, fără să acorde vreuneia dreptul de egalitate pe propriul lui teren.

Ion Luca Caragiale

(30 ianuarie 1852 – 9 iunie 1912)

Ion Luca Caragiale

(30 ianuarie 1852 – 9 iunie 1912)

Un bou, ca toţi boii puţin la simţire,

În zilele noastre de soart ‘ajutat…

Învăţă la şcoală cartea de cetire

Şi ajunse boul un bou învăţat.

Mare lucru’n lume e şi-nvăţătura!

Ţine loc de multe, chiar şi de talent…

Printr’o bună şcoală, rafinezi natura:

Din viţel poţi scoate un bou eminent.

Nu încape vorbă, între animale,

Un aşa specimen greu să mai găseşti…

Să citească zilnic feluri de jurnale,

Rumegând atâtea ştiri politiceşti.

Astfel, eminentul, în curent cu toate,

Iată, pe nepotu-i tânăr l-a ‘ntâlnit:

„Unchiule, cum mergem?” — „Excelent, nepoate!

A mai grea problemă s’a şi rezolvit”.

„Unchiule, iar glume!” — „Ba deloc, băiete!

Sunt de-acord cu toţii, foarte sigur ştiu…

Să m’ascultaţi pe mine, eu citesc gazete;

Tu nu ştii nimica, eşti un agiamiu.

Mă’ndoiam eu însumi: m-am convins în fine,

C’am scăpat de-acuma de orice nevoi:

Ni sunt deopotrivă voitori de bine

Şi au multă milă cei mai mari de noi.

N’au pierit zadarnic, astă primăvară,

Dintre noi atâţia ca la zalhana!

Drepturile noastre sfinte triumfară:

O s’avem islazuri, dacă ni le-or da…”

A rămas viţelul ca un gură-cască,

Fericit că’n fine sacra speţ-a lui

O avea de-acuma din belşug să pască

Ş’o purta mai lesne greul jugului.

Baftă!

Cea mai simplă modalitate este acum cea de cumpărare online a biletelor prin intermediul site-ului EVENTIM. Aveţi acum posibilitatea să vedeţi locurile din sală în raport cu scena, să vă alegeţi dintre locurile libere pe cele care vă avantajează, atît ca preţ - diferit pentru locurile centrale şi cele laterale – cât şi ca poziţie în sală.

Şi pentru că până acum am vorbit numai despre avantaje, corect este să vă spunem şi unicul dezavantaj, despre care noi  credem că nu este chiar atât de mare  preţul biletelor este mai mare cu 10% decât cel de la casa de bilete sau de la rezervările online făcute direct la noi. Spre exemplu, dacă un bilet la noi costă 20 de lei, pe Eventim costă 22 lei.

Vă lăsăm să cântăriţi voi înşivă care este cea mai bună şi cea mai rapidă metodă de a cumpăra un bilet la Masca. Noi vă aşteptăm la teatru!

Piticii de la Masca sunt serioşi, sunt dăruiţi cu o disponibilitate inepuizabilă de a se juca de-a teatrul şi vin la repetiţii cu o enormă plăcere. Şi pentru toate acestea, merită să-i cunoaşteţi cu toţii: o galerie de portrete de la repetiţie. Foto Dana Mitică.

premieră Duminică 29 ianuarie, ora 19.00 

Schiţe de costume