Zilele Focsanilor, suntem invitati, mergem cu Doamna cu catelul si Fior d,amor in Bucuresci. Lume, primar, consilieri, politicieni, caldura, orasul destul de adormit in zona centrala, in schimb, in balci, si este unul mare de tot, puhoi, acolo este fata adevarata a acestui oras. Peste toti troneaza afisele care spun ca Oprisan pune valcenii pe locul I. Probabil la olimpiada credulilor, pentru ca asa sunt, mai ales ca l-au votat ca nebunii. Asta este. Noua ne-a placut, am jucat cu bucurie. Focsani, 4 iulie 2008.
Author Archive for teatrulmasca
05
Iul
Turneu Focsani
Azi, 3 iulie 2008, am jucat in Parcul National doua spectacole, Doamna cu catelul si Actorii.
Lume multa, copii chiar foarte multi, un parc destul de ingrijit, din pacate cu foarte multe buticuri cam balcioase, dar spectatori multi la spectacolele noastre, oameni care s-au asezat din timp in fata scenei. Doamna cu catelul a plecat prin parc, s-a plimbat impreuna cu prietenii ei, domnii cu lulea, dupa care am jucat Actorii cu un succes real. Copiii astia, studentii anului doi ai facultatii de teatru Spiru Haret, i-au impresionat pe oameni care au zambit si au apludat din toata inima.
Va multumim tuturor, vom reveni in parcul dumneavoastra!
Cu drag,
Malaimare
Este un cartier in care am jucat destul de des, dar aceasta micro stagiune apare totusi dupa o pauza suficient de lunga pentru a putea descoperi niste lucruri interesante. In primul rand au aparut foarte multi copii. Sunt foarte multe familii tinere dar si multe persoane de varsta a doua si a treia care ne cunosteau, care ne asteptau si care s-au bucurat enorm pentru ca am venit. O caldura imensa, lacrimi de bucurie, multumiri, o atmosfera tulburatoare la fiecare dintre spectacolele pe care le-am jucat. Mi-a facut o imensa placere si le multumesc tuturor.
Am postat cateva fotografii de la ultimul nostru spectacol, Statuile, dar chipurile acestea au fost vizibile pe durata tuturor celor trei zile, iar acest lucru este cu adevarat extraordinar.
MIcro stagiunile in acelasi spatiu se dovedesc a fi o idee inteleapta si cu un caracter socializant profund. Multumim, prieteni din Tineretului
!
Duminica 22 iunie, incepand cu ora 19,00 au circulat pe Magheru cinci domni cu lulea, o doamna si un catel care au stat de vorba cu bucurestenii, s-au plimbat, au intrat in magazine, s-au mirat, s-au jucat. Am tremurat langa ei, pentru ca sunt actori foarte tineri si fara experienta, dar s-a vadit ca m-am temut de geaba pentru ca le-a placut, pentru ca s-au simtit bine, pentru ca s-au bucurat efectiv de intalnirea cu publicul lor. II felicit si le doresc numai izbanzi de aici inainte.
Doamna cu catelul se va afla saptam,ana aceasta la Muzeul Satului, iar pana pe 6 iulie, cand intram in vacanta se va plimba impreuna cu prietenii ei pe cateva bulevarde mari ale Capitalei.
Inca o data felicitari acestor foarte tineri si talenatati actori!
Bravo!
19
Iun
Hai, copii!
De cate ori trimit “in viata ” un nou spectacol am o strangere de inima.
Nu ma pot impiedica sa ma gandesc la cate spectacole am facut, cate dintre ele au murit, nu mai exista decat intr-o fotografie sau in amintirea mea, a unora dintre actori si, poate, a catorva spectatori, si sunt oarecum trist. Nu-mi pot aduce in minte argumentele care ar trebui sa ma faca fericit, legate de numarul mare de spectatori, de turnee, de premii, de aplauze.
Acum urmeaza “DOAMNA CU CATELUL “, un spectacol de strada de tip parada, in care actorii, imbracati in marionete mari se vor plimba si vor incerca sa interactioneze cu trecatorii deveniti spectatori.
Oare vor putea?
Oare vor sti ce sa faca?
Oare nu se vor pierde cu firea daca vreunul va spune in gura mare ca nu-i place?
Oare vor sti sa fie buni?
Oare vor fi exuberanti?
Oare nu vor uita tot ce le-am spus, tot ce am repetat?
Sunt tineri, prea tineri pentru o astfel de incercare, dar nu am avut incotro, a trebuit sa fac spectacolul cu ei. Dar, nici eu nu eram batran cand am debutat si, Doamne, ce debut am avut!
Sper din tot sufletul sa se descurce, sper sa aiba un public ingaduitor si zambitor, sper sa fie puternici, sper sa nu se faca de ras, sper sa nu ma rusineze, sper sa fie tari, sper sa fie asa cum imi doresc.
Nu stiu ce sa le mai spun, voi incerca sa stau pe langa ei sa ma simta aproape. Dimcolo de toate framantarile mele trebuie sa stie :
- scoala v-a dat deprinderi, viata va hotara daca sunteti sau nu artisti
- pe scena murim singuri
- publicul are intotdeauna dreptate
- repetitia este doar sansa de a intelege de ce de fiecare data trebuie sa iei totul de la capat
- nu intri pe scena daca nu ai ambitia de a fi cel mai bun
- nu te va ierta nimeni daca ratezi
- daca ai succes sa fii modest caci nu se stie ce iti rezerva zeul teatrului care este foarte schimbator si rautacios
- zeul adevarat al teatrului este Sisif
- talentul este ceva ce nimeni nu a putut inca defini, munca este singura certitudine
- sa nu treceti pe sub scara
- sa nu spuneti succes
- sa aveti cate obsesii vreti, dar sa nu uitati ca pe scena singura arma a actorului este adevarul
- invatati, deprindeti, cercetati! Actorul este singura fiinta renascentista a acestei lumi!
Sa fiti buni copii!
BAFTA!
18
Iun
Opinii!
Interviuri in parcul Plumbuita si Herastrau
Spectacolul “Actorii”, parcul Plumbuita, 12 Iunie 2008
Interviu luat unei doamne in jur de 60 ani, pensionara
-Ce parere aveti despre spectacolele TeatruluiMasca din parcurile capitalei?
-Este o initiativa foarte buna. Consider ca este un mod de educatie si raspandire a culturii pentru copii si tineri si o bucurie pentru noi, cei mai in varsta.
-Ati mai vazut spectacolele teatrului nostru din anii trecuti?
-Sincer va spun, nu-mi aduc aminte cum se numea spectacolul, dar stiu ca era ceva cu Bucurestiul de altadata.
-Va referiti la “Fior D’Amor in Bucuresci”. Cum vi s-a parut?
-Mi-a placut foarte mult. Intr-adevar mi-a adus aminte de tinerete.
-Ce ne-ati mai propune? Ce spectacole ati vrea sa mai vedeti?
-Nu stiu, oricum sunteti imprevizibili si ne surprindeti cu spectacole minunate, cum este cel din seara aceasta, plin de viata si de tinerete.
Interviu cu domnul George Uta, 41 ani, inginer-chimist
-E un proiect foarte bun, benefic pentru sufletul oamenilor. Deschide gustul publicului pentru teatru, mai ales pentru cei care ajung mai greu la teatru din motive materiale sau din lipsa timpului.In felul acesta, multi oameni care nu isi pot permite, sau nici nu sunt in mod obisnuit un public de teatru, se pot bucura de un strop de cultura.
E o initiativa foarte buna spectacolul in parc.Va spun sincer ca este o premiera pentru mine sa vad un spectacol al Teatrului Masca.
In ultimul timp nu prea ne permitem sa avem o viata culturala. Ne impartim putinul timp liber intre casa si programul copilului, iar singurul teatru la care am mai ajuns a fost Tandarica, unde am fost cu Juniorul.
Este foarte frumos ca dumneavostra veniti spre spectatori. Ne-ati facut curiosi si speram sa ne facem timp sa ajungem si la sediul teatrului din cartierul Militari.
Interviu cu Diana Raducanu, 33 ani, profesoara
-Foarte buna ideea ati avut cu spectacolele din stagiunea in aer liber. Reprezentatia este surprinzatoare din mai multe puncte de vedere. Aveti actori tineri si talentati….
-Inca nu sunt actorii nostri, sunt studenti, care au participat la cursul de teatru gestual initiat si realizat de Teatrul Masca.
-Chiar si baietelului meu, care are numai 2 ani ii place spectacolul si vrea sa il vedem pana la sfarsit. Va multumim pentru bucuria pe care ne-ati facut-o in acesta seara.
Interviu cu domnul Puiu Ion, 67 ani, pensionar
E frumos, e frumos spectacolul, dom’le! E si ordine si disciplina. Am fost si in Herastrau cand ati avut ultimul spectacol si tare mi-a placut. O sa vin si maine cu nevasta-mea si cu vecinii. Acu’ daca ati venit mai aproape de noi, o sa vin si eu cu vecinii.
Interviu cu domnul Dumitru Vasilescu, 64 ani, pensionar
-Va place spectacolul?
-Imi place, este chiar surprinzator pentru un spectacol de parc. Este foarte viu, actorii se vede ca au muncit si ca joaca din suflet. Foarte buna ideea colaborarii tinerilor studenti in spectacolele dumneavoastra. Le dati o sansa, iar ei aduc prospetime si bucurie. Este bine ca mai functioneaza cultura. Nu mai avem noi timp, dar ma bucur sa mai aud de tot felul de spectacole, de festivaluri. Bine ca veniti spre spectatori, chiar asa in parc, dupa-amiaza, inainte de meci.
Interviu cu Bogdan Dinulescu, 23 ani, student Geologie
-Este frumos, dar personal prefer teatrul conventional. Totusi apreciez munca actorilor, inca foarte tineri si nebunia cu care joaca. Sper si le doresc sa nu le piara exuberanta si dorinta de a juca teatru, si sa nu se blazeze in fata greutatilor vietii, pentru ca putini au sansa sa faca meseria asta pentru toata viata.
Spectacolul “Statuile”, parcul Herastrau, 15 Iunie 2008
Interviu cu domnul Ionita Banea, 58 ani, editor muzical radio
-E un spectacol foarte interesant si de buna calitate. Am fost si noi in concedii si am mai vazut genul asta de teatru, in Austria la Viena, in Elvetia, Germania, si putem spune cu mana pe inima ca actorii nostri sunt la fel de buni. Si muzica a fost foarte frumoasa si bine aleasa, iar prestatia actorilor excelenta. Cred ca este greu sa faci statui vivante, sa iti controlezi corpul minute in sir.
Am mai vazut si alte spectacole ale Teatrului Masca si mi-au placut foarte mult. Am vazut “Oglinda”,”Intrusa”, “Cafeneaua”…Ne bucuram sa vedem spectacole la fel de interesante si pe scena teatrului si in parc. Chiar aveti ceva aparte si se vede ca sunt facute cu multa munca. Faceti performanta prin teatrul de pantomima si gest si e fantastic ca reusiti sa jucati si pentru cei cu o cultura teatrala si pentru cei care nu au intrat poate niciodata intr-o sala de spectacol.
Interviu cu o doamna, 36 ani, manager
-Este minunat ca va putem intalni unde ne asteptam mai putin: in parc, la metrou. De fiecare data ma grabesc si nu pot sa nu mai raman inca un pic, sa vad cat mai mult din reprezentatiile dumneavoastra. Imi pare rau ca sunt cu timpul la limita si nu reusec sa va vad si la sediul teatrului, dar promit ca voi veni sa vad un spectacol intreg, asezata pe scaun frumos, sa ma pot bucura de actul artistic la dumneavoastra acasa. Daca este frumos afara, vin tot cu rolele. Sper sa ma primiti. Veti avea un spectator neconventional, asa cum de altfel este si Teatru Masca.
Oricum, initiativele cu spectacolele in aer liber si chiar cele de la metrou, mi se par excelente intr-un Bucuresti in care jumatate de viata stai pe drumuri, si drumurile sunt si prost asfaltate.
Irene Jun, marea actrita poloneza, cea care a jucat si in Replika lui Szajna, s-a aflat duminica in Parcul Herastrau la spectacoull ACTORII. La un moment dat, atunci cand studentii isi incheiau momentul de pantomima, o lacrima a aparut in coltul ochilor marii actrite. Imi spunea mai tarziu ca a fost realmente emotionata.
- Teatrul de buna calitate ma emotioneaza intotdeauna!
Bravo pentru acesti tineri care, desi in anul I, iata, joaca sub drapelul unui teatru profesionist si o fac asa cum trebuie.
ACTORII, un spectacol al Teatrului MASCA, realizat in cadrul STG ( Scoala de Teatru Gestual - Masca), cu sprijinul ARCUB si al Facultatii de Teatru Spiru Haret.
12
Iun
Spectatorii nostri!
Aici sunt spectatorii nostri din Parcul Plumbuita, dar peste tot i-am intalnit la fel de entuziasti, la fel de placuti.
Aici, in Plumbuita, a fost insa chiar foarte frumos. Ne-au incurajat, ne-au multumit cu cuvinte absolut splendide, ne-au adus floricele de porumb si energizant, ne-au rugat sa revenim. Poate vom posta si opiniile lor, daca PRul nostru le-a cules. Pana atunci imi face o deosebita placeresa postez cateva fotografii. Foarte multi copii din parinti chinezi vorbind romaneste, asta chiar m-a lasat cu gura cascata, sunt foarte frumosi si reactioneaza teribil. Priviti-i insa pe toti si probabil ca veti intelege de ce dupa doua spectacole aici in Plumbuita sunt chiar foarte bucuros si nu mai astept spectacolul de maine, Gardienii, pentru a va propune aceste imagini.
Sunt spectatorii nostri si suntem foarte mandri de ei!
Despre ei, despre munca lor nu se prea vorbeste, stau in spatele spectacolului, sunt, adesea, extrem de importanti pentru spectacol, munca lor este parte a succesului spectacolului. Fie ca ridica si monteaza scena sau butecurile, fie ca monteaza imbracamintea de scena, monteaza aparatura de sunet si lumina, fie ca sunt desemnati sa vanda materialele publicitare ale teatrului sau se gasesc in cortul in care se imbraca actorii, punandu-le la dispozitie costumele si machiajul, ajutandu-i sa se imbrace, schimbandu-i cat ai clipi atunci cand situatia o cere, fie ca sunt soferii masinilor cu care poposim in fiecare spatiu de joc, tehnicienii sunt parte a sufletului teatrului. Fiecare teatru are tehnicienii pe care ii merita.
Ajung in fiecare dimineata la teatru in jurul orei 8,30 si ma bucur teribil cand ii vad acolo, imi dau un sentiment de siguranta, de incredere.
Ori de cate ori pleaca un actor din teatru se ridica voci manioase, in primul rand ale actorilor, care vor fi obligati sa repete inca o data cu un inlocuitor.
Ori de cate ori pleaca un tehnician se lasa o liniste mormantala.
Asta pentru ca ei sunt altfel, ei sunt speciali. Atunci cand iubesc, atunci cand sunt loiali, sunt pentru toata viata.
Pentru toata eleganta muncii lor, pentru tacerea si indarjirea cu care isi fac treaba, pentru efortul de a atinge perfectiunea, le multumesc.
Iar lui Mihai, sonorizatorul nostru, care astazi si-a serbat ziua in Parcul Plumbuita alaturi de noi toti, la spectacol, un calduros : LA MULTI ANI!
11
Iun
Doamna cu catelul
O noua premiera stradala : DOAMNA CU CATELUL!
Experienta marionetelor uriase este extraordinara si am dorit ca sa o oferim si altor actori, tineri care au venit la teatrul nostru si care lucreaza deja cu noi. Dupa multele experiente in domeniu ( La Romani, Cabaretul Natiunilor, Concert de promenada, ) am ajuns la o tehnica interesanta de creare a caestor marionete, mult mai usoare, mult mai expresive si functionale. Noile marionete pot scoate fum din pipa, pot plange, pot misca din cap stanga-dreapta, sunt mult mai usor de purtat si rezistente.
Lucram acum cu actorii care au venit la tehnica manuirii lor si la elementele de interactiune cu spectatorii.
Am inceput cu ” asumarea caracterului ” ceea ce presupune efortul de asemanare, de gasire a corpului, a vocii, a modalitatii specifice de a reactiona.
Cinci domni cu pipa, o doamna si un catel la care s-a adaugat astazi si un maidanez pe care l-am gasit in magazia teatrului si caruia dorim sa-i oferim sansa unei noi vieti in cadrul acestui spectacol.
Extrem deinteresante situatii create de cei opt actori, cateva gaguri pregatite pentru intalnirea cu publicul.Problema principala o constituie “improvizatia “, capacitatea actorilor de a se juca, de a se raporta la realitate si de a pastra caracterele si relatiile prestabilite. Avand in vedere ca multe dintre aceste lucruri apar doar la intalnirea reala cu spectatorul, probabil ca premiera din 22 iunie va constitui si pentru ei o experienta interesanta, dupa care ne vom aduna si vom discuta, vom privi filmul pe care il vom face si vom decide impreuna cum vom face mai departe.
Bafta!
