Macbeth in ploaie

Piata Enescu, seara, trupa poloneza, ploaie. Conditii bune pentru un spectacol Shakespeare. Imagini interesante, multe dintre solutii cu un grad inalt de teatralitate. Din pacate fara emotie, fara nici un fel de emotie. Dar, marturisesc ca totusi mi-a placut, ceea ce ma face sa ma intreb daca nu cumva emotia, in teatrul de strada, se induce subliminal si imaginile se reveleaza ulterior intr-un alt contur, mai solid, mai interesant.

Repetitia

In cadrul proiectului Scoala de Teatru Gestual Masca repetam spectacolul ACTORII, realizat cu studentii Facultatii Spiru Haret.

Astazi as vrea sa spun cateva cuvinte despre sincron.

Ce inseamna acest lucru in teatrul gestual?

In primul rand trebuie pornit de la temele generale ale teatrului vorbit. Doar ca acolo exista un text care trebuie rostit si textul tine loc de multe, poate acoperi multe erori chiar. Aici, pe scena, actorul este pus in fata faptului ca absolut orice se intampla este semnificativ, absolut orice gest trebuie sa semnifice ceva, altminteri distrage atentia spectatorului si il face sa rataceasca aiurea prin hatisul a tot felul de semne, pierzand tocmai ceea ce am intentionat sa fie important.

Pe scena se afla 23 de studenti. Au de facut o scena de aerobic, in fond o scena de miscare colectiva care trebuie sa arate capacitatea de a actiona impreuna, de a se defini individual, in contextul precis al unei miscari construite dinainte. Trebuie sa asculte muzica, sa o asume, sa o poata canta in orice moment, trebuie sa execute miscarile cu precizie de ceasornic, trebuie sa se poata urmari unul pe celalalt, trebuie sa nu lase sa se vada efortul, trebuie sa transmita buna dispozitie, trebuie sa poata fi atat de performanti incat sa starneasca respect printre spectatori.

Nu este simplu. Fiecare dintre ei este o personalitate aparte, fiecare doreste sa iasa in evidenta, fiecare doreste sa fie cat mai bine. Trebuie sa fie liberi, dar libertatea este un concept extrem de straniu in teatru, care este o profesie pe cat de individuala pe atat de colectiva.

Gesturile au un inceput si un sfarsit.

Gesturile se fac intr-un ritm dat.

Gesturile au o incarcatura emotionala data de un anume tip de amintire la care se face rapel.

Getsurile facute in sincron inseamna acordarea tuturor acestor elemente in asa fel incat sa para a fi executate de una si aceeasi persoana.

Unde este libertatea lor?

In capacitatea de a pune in acord toate aceste elemente, asa cum un sofer poate manui in conditii de timp extrem de stricte, toate cele trei pedale, schimbatorul de viteza, radioul, bricheta, stergatoarele de parbriz si sa si converseze cu persoana iubita care sta in dreapta fara sa o faca sa se simta, Doamne fereste, pe locul doi in topul preocuparilor lui.

Sincronul este momentul in care doua sau mai multe personalitati, prin atente si savante operatiuni de decantare, de renuntare si de adaos, izbutesc sa execute, in acelasi timp si cu aceeasi semnificatie, un gest. Forta pe care o reprezinta sincronul pe scena este uluitoare.

Cum se ajunge la acest lucru?

Prin repetitie.

Prin repetitii indelungi, reluate ori de cate ori unul singur a gresit. Unii, cei care izbutesc mai repede, se pot simti frustrati, dar aici apare o alta tema de antrenament si de educatie tearala specifica.

Nimic din ce se petrece pe scena in timpul spectacolului nu trebuie sa fie intamplator, sau fara o semnificatie anume.

Nimic din ceea ce se petrece in timpul unei repetitii nu poate si nu trebuie sa fie in afara temei generale a  educatiei teatrale, pe care trebuie sa o suporte, clipa de clipa, si invataceii si profesionistii cu ani buni  in spate.

Poate din cauza asta, a repetitiei, teatrul este atat de frumos si de irepetabil.

Cand repetitia s-a terminat ramane acolo, pe cortex, un fel de santulet la care vor face apel actorii a doua zi cand vor incepe noua repetitie.

Se poate pastra?

Cat timp?

Cand este nevoie de o noua repetitie pentru a reface sincronul?

Atatea teme se succed, unele aproape fara sa ne dam seama si este vorba doar de un simplu si banal sincron intr-o simpla si banala, la urma urmelor, scena de aerobic!

O noua stagiune in aer liber a pornit la drum

 

 

 

 

 

 

1 Mai, caldura, lume puhoi si spectacolele noastre, LA ROMANI si GARDIENII VESELI.

Am plecat dupa spectacole cu sufletul impacat, chiar mi-a placut si abia astept sa mai joc. Este ceva cu totul special cand joc in aer liber, este teatru in adevaratul sens al cuvantului, este o provocare care ma face sa tremur de nerabdare.

Imbratisarile spectatorilor dupa spectacole, autografele, dar mai ales zambetele si strangerile de mana, acestea sunt minunile spectacolului in aer liber al Teatrului Masca.

Maine incepe…

Maine, 1 Mai, incepe noua stagiune in aer liber a Teatrului Masca.

In Parcul Herastrau, la intrarea dinspre Charles De Gaulle, vom juca, de la ora 12,00 LA ROMANI si, de la ora 18,00 GARDIENII VESELI.

Am terminat repetitia tarziu de tot, iar masinistii si cabiniera mai raman inca doua ore ca sa impacheteze totul pentru maine. La ora 8,00 vom fi in parc ca sa montam. O montare grandioasa, doar se deschide stagiunea, aducem si scena mobila, venim cu patru masini pline de aparatura, venim cu tot teatrul dupa noi, vom ocupa spatiul nostru, il vom asedia si ne vom bucura imens de noua noastra intalnire cu publicul nostru.

Maine incepe noua noastra stagiune in aer liber, maine o luam de la capat, cu acelasi drag, cu aceeasi bucurie, cu acelasi elan.

Maine incepe…

Voi veti fi acolo?

STAGIUNEA IN AER LIBER

Parte integranta din efortul spectacular al Teatrului Masca, stagiunea in aer liber ne ofera de fiecare data posibilitatea de a crea noi solutii pentru publicul nostru.

Anul acesta va intra in functie scena mobila cu care ne-am dotat, ideea unor microstagiuni si aceea a spectacolelor in nocturna.

Spectacolele au loc in majoritatea parcurilor mari ale Capitalei, dar si in cele aflate intre blocurile cartierelor indepartate de centru.

Problema unui spectacol in aer liber este extrem de serioasa, are aceleasi date ca orice spectacol de interior si, in plus, unele elemente care sunt absolut specifice. Exista redactat un “protocol al spectacolelor in aer liber”care cuprinde toate sarcinile colectivului care deserveste spectacolul, de la incarcarea la teatru si pana la revenirea sa la sediu.

Spatiul actorilor, spatiul publicului, protejarea aparaturii impotriva intemperiilor, modalitatea de a face reclama spectacolului inainte de inceperea acestuia, comportamentul fiecarui angajat, precum si sarcinile fiecaruia in timpul montarii, spectacolului si demontarii, amplificarea si accesul la curent, toate acestea sunt elemente definitorii ale oricarui spectacol in aer liber.

Stagiunea in aer liber va incepe anul acesta in ziua de 1 Mai in Parcul Herastrau, cu spectacolul LA ROMANI .

Repertoriul acestei stagiuni cuprinde spectacole pentru absolut toate varstele.

PROSTIA OMENEASCA

FARSELE LUI ARLECHINO

LA ROMANI

GARDIENII VESELI

FIOR D,AMOR IN BUCURESCI

STATUILE

Se afla in pregatire ACTORII, care va avea premiera de Ziua Teatrului Masca(24 mai) si un alt spectacol de strada, itinerant, cu marionete uriase.

Bafta!

 

Proiecte - Iepurasul la Masca(6)

Copiii sunt emotionanti in orice situatie pentru ca nu mint, nu stiu inca sa minta.

Au intrat in teatru repede, repede, nu cumva sa scape locul, nu cumva sa nu ajunga ouale, nu cumva sa nu gaseasca asa cum trebuie culorile. Indata ce se asezau oftau linistiti, apoi se aplecau asupra treburilor lor, asupra culorilor, intrand parca intr-o alta lume, una in care se invalmaseau culori solare si sunete aurii. Chipurile lor arata toata preocuparea, toata grija de a picta cat mai bine, cat mai frumos, cat mai daruit.

Mi-au placut teribil si mi-a placut sa-i fotografiez. Atata fericire, atata bucurie, atata prospetime, atata grija, atata frumusete se vad rar la un loc.

Sala teatrului si hallurile s-au umplut de har, iar cele doua ore cat a durat pictatul unui ou de lemn au insemnat pentru noi clipe sublime.

Copiii nostri ( sunt din Cartier asa ca ni-i putem adjudeca sufleteste) au plecat cu zambetul pe buze si probabil vor rade sanatos, asa cum numai ei stiu sa o faca, atunci cand, ciocnind ouale de Paste, le vor sparge cu dezinvoltura pe toate celelalte pentru ca, nu-i asa, oul lor este pictat de ei si este cel mai frumos si nu poate fi spart de nimeni si de nimic.

Mai priviti-i o data si spuneti : nu-i asa ca sunt tare frumosi spectatorii nostri?

Proiecte - Iepurasul la MASCA (5)

Anul acesta ne vom intalni la teatru pentru prima oara in cadrul acestui proiect.

Am invitat copiii din cartier, dar nu numai, sa vina joi, 24 aprilie, ora 17,30, in Amfiteatrul in aer liber, pentru a vopsi oua. Am cumparat pentru ei culori (tempera), pensule, oua de lemn, am confectionat din carton suporturi pentru oua, in asa fel incat sa le poata vopsi cu usurinta. Copiii vor primi cate un ou de lemn pe care il vor colora cum vor crede de cuviinta si apoi il vor duce acasa, printre ouale de Paste si suntem siguri ca vor fi victoriosi de fiecare data. Probabil vor rade, vor fi fericiti la mesele de Paste si, de fiecare data vor pomeni numele de MASCA.

In plus, vor putea picta 3 tablouri pe panza ( am cumparat panzele de la Fondul plastic), tablouri care vor fi apoi daruite gradinitei si scolilor din cartier.

Vom face si fotografii, asa ca vom reveni.

Este un proiect de socializare cu locuitorii cartierului nostru, de relationare cu institutia noastra, este un proiect pentru viitorul nostru public.

Avem 300 de oua de lemn, asa ca va asteptam cu drag!

Proiecte - Ora de cultura (4)

Un proiect care se adreseaza copiilor de varsta prescolara si scolara ( ciclul I).

Este nevoie de grupuri organizate ( o clasa) de 15 - 20 copii.

Impreuna cu educatoarea lor, copiii sunt asteptati la teatru, se schimba in treninguri si sunt plimbati de catre un actor, un tehnician sau chiar de catre directorul teatrului prin spatiile cele mai ascunse si mai interesante : podul scenei, cu reflectoarele si stangile lui, cabinele de sunet si lumina, magazia de costume a teatrului, subsolul tehnic al teatrului, cabinele actorilor, biroul directorului general.

Dupa aceasta plimbare, sunt asteptati in scena de cativa dintre actorii teatrului impreuna cu care vor avea o ora de antrenament specific : acrobatie, clovnerie, jonglerie, jocuri teatrale.

La sfarsitul acestei ore de antrenament vor primi fiecare cate o legitimatie de ” prieten al Teatrului Masca” , ceea ce le va da dreptul de a viziona gratuit 2 spectacole/luna.

Luni si marti, 21 si 22 aprilie, vom primi vizita unor clase de la Scoala 156 din Cartierul Militari. Vom face fotografii si le vom posta.

Asteptam si alte solicitari pe care le vom onora in limita timpului nostru disponibil. 

Ora de cultura este un proiect pentru viitorul publicului nostru.

Orasul de sub oras - Concert simfonic (3)

| View Show | Create Your Own

 

Sambata 19 aprilie, ora 12,00, statia Unirii 2.

Orchestra “Sinfonia Bucuresti” condusa de Maestrul Totan.

Oameni, din pacate nu foarte multi, dar este clar ca erau iubitori de muzica pentru ca au ramas, au ascultat, au privit cu imensa placere.

In timpul concertului, Dl Totan era din ce in ce mai surprins de calitatea spectatorilor, de modul cu totul special in care participau la eveniment.

Cateva fotografii vor arata cam care era atmosfera.

A fost placut, a fost interesant.

Trenurile veneau, plecau, zgomotul era, uneori, infernal, dar viorile sunau parca mai tare atunci, nimic nu putea acoperi muzica si nevoia de muzica a oamenilor.

Orasul de sub oras, proiect al Teatrului Masca, derulat impreuna cu Metrorex Bucuresti.

 

Orasul de sub oras! (2)

Anca a avut intr-o zi o idee de geniu: sa jucam la Metrou!

Explicatiile posibile erau multiple, de retinut in primul rand faptul ca acolo se afla un public potential, ca oamenii, depeizati din cauza subteranului, au nevoie de noi ( cu actorii alaturi, nemuritori, poti crede ca scapi din orice catastrofa), ca incercam o experienta noua…

Am decis sa incepem, chiar daca temerile erau destule : oare oamenii se vor opri sa ne vada, sa ne asculte, oare nu vom fi agresati, oare nu exageram, oare…

In mod normal, intre doua trenuri trec intre 2 si 5 minute, acesta fiind deci ragazul pe care putem conta pentru o audienta cat de cat onorabila. Nu stiu daca actorii s-au temut de momentul in care soseste trenul in statie si cand este de presupus ca oamenii se vor imbulzi sa intre, sa se aseze pe scaune, sa plece…dar eu marturisesc ca am luat in calcul si aceasta posibilitate, dar riscul putea fi asumat, merita sa incercam, la urma urmelor.

Proiectul a luat fiinta, ne-am intalnit cu reprezenatntii Metrorex care, spre cinstea lor, au trecut usor peste posibilele obiectii legate de aglomeratie, de inconveniente produse de cablurile de sunet si lumina, de nevoia de spatiu pentru ca actorii sa se schimbe, de faptul ca oricum asa ceva insemna o interventie in viata obisnuita, de zi cu zi, a angajatilor Companiei.

Si a venit primul spectacol(decembrie 2003).

Cred ca am jucat la statia Unirii 1, chiar nu mai tin minte exact. Am ales un conglomerat de momente din cateva spectacole, mergand pe ideea ca fiecare numar sa se inscrie in marja de timp aratata de statisticile Metrorex, 2 - 5 minute. A fost extraordinar. Oamenii s-au strans in jurul nostru si au ramas acolo pana s-a terminat, pana am inceput sa strangem lucrurile. Erau uimiti, erau bucurosi, erau parca altfel. A fost un succes fabulos si, de atunci, s-au scurs ani si peste 400 de spectacole. Nu numai ale noastre ci si ale unor invitati ai teatrului, muzicieni, pictori, dansatori, cineasti.

Orasul de sub oras, este expresia orgoliului unui teatru care a deschis drumuri cu nemiluita fara a se angajka definitiv pe nici unul dintre ele, este proiectul cu o vizibilitate enorma si, ceea ce este chiar mai important, cu un inalt grad de emotie, pentru ca oamenii  nu se sfiesc sa ne abordeze, sa ne multumeasca, nu se sfiesc sa arate ca sunt fericiti, ca aceasta intalnire chiar le lipsea.

Cat va dura proiectul? Nu stiu. Deocamdata, alaturi de Metrorex si Teatrul Masac au venit Ministerul Culturii - ncare a considerat proiectul ca fiind unul de referinta si care a intrat deja in proiectele sustinute anual) si Ministerul Transporturilor. Ppoate vom mai gasi sponsori pentru ca actorii teatrului joaca in cadrul normei de angajat, dar colaboratorii trebuie platiti si interesant ar fi sa putem avea spectacole in mai multe statii deodata. Pana atunci, Orasul de sub oras merge inainte, iar intalnirile de la Metrou sunt din ce in ce mai placute pentru ca avem un public fidel, oameni care vin special sa ne vada, sa ne aplaude si sa plece fericiti ca au mai putut fi prinse cateva clipe mai altfel decat gri, mai altfel decat zgomotoase, mai altfel decat neinteresante.